Blazoane degeaba - de ce interviul acordat de Harry și Meghan mi s-a părut sordid

Doar n-am stat degeaba aseară până la miezul nopții să mă uit la interviul dumnealor (dublat, ca de obicei - o mizerie la care nemții nu vor să renunțe). Dacă tot am stat să mă uit, păi se cuvine să disec pe îndelete. Că-ntre noi fie vorba, dacă n-aș fi auzit eu însămi unele chestii, aș fi fost convinsă că sunt inventate de presă.

Să-ncep cu un disclaimer: mie chiar mi-au plăcut oamenii ăștia. Acum 3 ani am scris cu drag articolul despre nunta lor și mi-erau foarte simpatici. E adevărat că mi s-a părut ciudată retragerea din rolul de seniori ai familiei regale, dar nu am aprofundat subiectul. Viața lor, treaba lor.

Ei, dar cu interviul ăsta chiar m-au făcut curioasă, așa încât am stat să mă uit. Și ce-am auzit mi s-a părut pe alocuri ridicol, pe alocuri sordid. Cum nu intenționez să fac studiu de caz, mă voi rezuma la a trece în revistă ce am constatat și ce impresie mi-au lăsat afirmațiile lor. Din fericire, părerea mea e absolut insignifiantă; doar îmi dau și eu my 2 cents, ca atâția alții.

1. Laitmotivul interviului a fost acuzația de rasism la adresa familiei regale (”nu m-au acceptat niciodată cu adevărat din cauza culorii pielii mele”), ceea ce mi s-a părut o jalnică metodă de-a specula amploarea luată de ”political correctness” și de-a face pe victima. Aceasta inclusiv din următoarele motive:

• când slujba ta de cununie este oficiată în parte și de un preot afro-american, care slujește alături de Arhiepiscopul de Canterbury, nu poți spune că nu ai fost ”acceptată”. Prezența acelui preot la altar mi s-a părut extrem de semnificativă. Nu mai vorbesc de simbolistica faptului că Prințul Charles a fost cel care a condus-o la altar.
  

• Să băgăm la înaintare copilul, ca să creăm emoție și să stoarcem lacrimi: ”ei nu au vrut ca Archie să fie prinț”, încadrată în ansamblul smiorcăielilor despre rasism și inducând astfel ideea discriminării copilului. O minciună prostească, iar dacă ea nu avea habar cum stau lucrurile (ceea ce nu m-ar surprinde total; s-a dovedit a fi neașteptat de ignorantă, după cum voi exemplifica mai jos), Harry nu se poate să nu fi știut. În esență, e vorba de un decret dat în 1917 de regele George al V-lea, conform căruia pot deveni prinți doar nepoții care se află în linie succesorală directă la tron. Cu alte cuvinte, Archie va putea deveni prinț în momentul în care Charles va fi rege. Și cu asta basta, atât de simplu e și nu are nimic de-a face cu maică-sa (ori cu pielea ei, for that matter).
  

2. Comparația cu Diana a fost penibilă. ”Asemenea ei, nici eu nu  am știut în ce intru”. Serios? Diana era practic un copil când s-a căsătorit (avea 20 de ani), iar în zorii din 1980 ai Internetului, cu siguranță nu existau atâtea surse de informare. În contrapartidă, tu aveai 37 de ani și surse de informare gârlă. Unde mai pui că ați fost împreună vreo 2 ani înainte de nuntă. Exact ce motive ai avut să ”nu știi în ce intri”? În context, suspinele ”am fost naivă” sunt pur și simplu ridicole. 

3. ”Am părăsit Anglia ca să scăpăm de publicitatea excesivă și să ne întoarcem la viața simplă”. Muahaha. Atât de dornici de-a scăpa de publicitate sunteți, că tocmai ați acordat un amplu interviu uneia dintre cele mai mari vedete media de pe glob. Sunt fenomenal de impresionată. 🙄 Cât despre viața simplă... ce să zic, probabil trebuie să fie de-o simplitate aparte să locuiești în vilă de 14 milioane de dolari. Ascetism în toată regula, nu așa oricum.
(Că mi-am adus aminte: aveau găini. Într-o curte din spatele vilei de milioane de dolari. Viață simplă, ați reținut, da? 🐔🐔🐔).

4. ”Nimeni nu m-a ajutat, nimeni nu m-a sprijinit. Nu știam că trebuie să fac reverență în fața Reginei. Eu crezusem că doar la evenimentele oficiale se face reverență. So I was surprised as no one told me and I didn't know”.
Chestia asta mi s-ar părea obrăznicie de-aia crasă, dacă nu m-aș gândi că vine pur și simplu din ignoranță și habarnism. Cum, frate, să susții cu fața senină că nu știai că se face reverență în fața unui monarh, indiferent de contextul în care vă aflați. Era suficient să te fi uitat la un banal film ca să afli. ”Am fost foarte mirată când mi-a spus Harry că trebuie să fac reverență atunci când o voi întâlni. 'Dar e bunica ta', am exclamat. 'Da, dar în același timp este și Regina', mi-a răspuns el”.
Serios. I can't even 😳

5. Nimeni nu s-a gândit că e americancă și nu stie imnul britanic 🙄 ”Am stat noaptea si am căutat imnul pe Google, pentru că nu voiam să pun familia într-o situație jenantă”. Adevăru-i că atunci când te apropii de 40 de ani și tocmai te-ai căsătorit cu un prinț al Marii Britanii, e o adevărată surpriză faptul că se cuvine să știi imnul acestei țări.
Stau și mă-ntreb dacă familia regală ar mai fi trebuit să facă și altceva pe lumea asta decât să se gândească oare ce nu mai știe răzgâiata care se măritase cu Harry.

6. Amândoi vorbeau ca și cum scăpaseră din Holocaust, păcatele mele. ”Suntem mândri că am supraviețuit”, grăi ea clipind spre el cu ochi umezi, iar el o completă: ”Am fost prins în capcană. Mă simțeam prizonier. Soția mea m-a salvat”.  Din nou îmi vine să-ntreb... serios?!! În opinia mea, Harry are nevoie de ajutor, fiindcă este limpede că nu a depășit tragedia morții Dianei, iar Meghan nu l-a sprijinit absolut deloc; ba dimpotrivă, a pus o enormă presiune pe umerii lui.

7. Săgețile aruncate spre Kate au fost pe cât de josnice, pe atât de puerile. ”Vai, s-a spus că am făcut-o să plângă, când de fapt a fost invers, adică ea m-a făcut să plâng, dar nu contează, că și-a cerut scuze și mi-a trimis flori”. Alooo... sunteți la groapa cu nisip și vă certați pe lopățică și găletușă? Trecem peste faptul că, dacă tot și-a cerut scuze, e meschin că ai mai adus vorba; dar femeia aia născuse de nicio lună, hormonii probabil îi jucau țonțoroiul, chiar te-a traumatizat pe viață că vaaaai, presa a mințit și familia nu a sărit să clarifice? Păi unde s-ar mai ajunge dacă toți ar sta să dezmintă orice bălărie emisă de presa de scandal? 

8. ”Am vrut să mă sinucid, nu mai voiam să trăiesc, familia regală a refuzat să mă ajute”. Aici e o zonă gri, adică nu pun la îndoială că o fi fost deprimată, este posibil; dar ea a spus că a vrut să se interneze într-un sanatoriu, și cu asta nu a fost de acord familia. Nu cred însă că i s-au refuzat serviciile unui psiholog; în definitiv și Diana și defuncta soră a Reginei, Margaret, făcuseră terapie. Asta cu atât mai mult cu cât Harry patronează un ONG care chiar se ocupă de promovarea și protejarea sănătății mintale. 

9. ”Cineva din familie, nu spunem cine, s-a întrebat cât de închisă la culoare va fi pielea lui Archie când eram însărcinată”, a suspinat ea, la care Oprah Winfrey a slobozit un ”what?”, scurt și pe un ton potrivit de teatralo-șocat (deloc convingător, în opinia mea, dar hei, cine-s eu). Vai de mine și de mine, cum se poate așa ceva, cine a zis? Nu vrem să spunem, că i-ar dăuna persoanei. Un fel de ”persoană însemnată, nu spui ține... da' becher”, cum ar fi zis Caragiale. Penibil. Și din ce am citit, părerea experților în problematica regală este că a făcut foarte mult rău familiei prin faptul că nu a precizat despre cine e vorba și a deschis astfel calea speculațiilor.
Inclusiv jelania ei că Archie urma să nu primească protecție pentru că nu era prinț a fost demontată în primele reacții de astăzi (”A fost de la sine înțeles că, atâta vreme cât Harry este un membru senior al familiei regale, soția și copiii săi vor fi protejați”). Așadar, încă o plăsmuire. Nu știu de ce nu mă surprinde chestia asta 🤔

10. Atitudinea lui Harry a fost cea a unui țânc, nu a unui bărbat. ”Îmi iubesc fratele, dar mergem pe drumuri diferite. Mă simt cu adevărat dezamăgit de tatăl meu, pentru că el a trecut prin ceva similar”. Presupun că se referă la Camilla și la cât de greu a fost aceasta acceptată de familie. Dar paralela asta e atât de forțată, încât nu suportă niciun comentariu. Camilla nu a fost multă vreme acceptată din motivele binecunoscute (și pe bună dreptate, aș adăuga eu). Evident, Oprah nu a crâcnit - doar, vorba aia, cum să lași adevărul să strice o poveste bună?

Cam asta. Până la cap și la coadă, nu e decât un cuplu cu excesiv de mult timp liber la dispoziție, care nu a vrut să accepte faptul că la orice Casă Regală există reguli și rigori - și cu atât mai mult la Palatul Buckingham. Istoria îi va pune pe amândoi la locul pe care-l vor fi meritat.

În loc de concluzii, aleg să-l parafrazez pe Ionică din filmul "Liceenii": rog blazoanele fostei ducese să scuze bazoanele mele! 🙃