Despre chiloți, spatulă de lemn și alte corpuri delicte

Motivul pentru care n-ați citit articolul ăsta aseară e că mai bine de 24 de ore n-a funcționat rețeaua wi-fi și nu-mi venea să folosesc datele mobile pentru blog. (Am în plan un articol cu impresii din patrie; printre bombănelile care vor urma, n-o să uit că Internetul din România cam dă caramele ăstuia de aici...).

'nfine, acum merge, drept pentru care purced a vă istorisi cum m-am distrat în aeroporturi. 

Hamburg
Trecem peste faptul că ai fi ghicit care sunt românii și fără să-i fi auzit vorbind. Papornițe, plase, plăsuțe, pungi, copii urlând și tăvălindu-se la propriu pe jos că nu mai au răbdare, oameni care încearcă să se bage în față la check-in ”vai, mă scuzați, nu mi-am dat seama că stați la rând” (chiar așa, nu era deloc evident că aștept la rând. Doar se știe că aeroporturile prezintă un înalt potențial turistic și probabil cetățeanul o fi crezut că am venit exclusiv să admir un panou cu o reclamă 🤨).

Ajung la controlul bagajelor, scot punguța transparentă cu produsele lichide sub 100 ml (demachiant, deodorant, crema de față, fond de ten etc), scot tableta, pun toate cele în tăvi șamd. Știu că-s în regulă, dar nu mă mir când rucsacul meu e deviat spre control. ”Al dumneavoastră?” mă chestionează o cucoană autoritară.
Mdea. Al meu.
Îl deschide și-ncepe să scoată, înșirând pe masa de metal tot ce găsea. Aveam doar chestii bune de mâncat în el - brânzeturi elvețiene (mai multe bucăți de diferite soiuri, ambalate în vid), trufe de ciocolată, marțipane de tot felul (e ”patria marțipanului” aici în zonă, mai exact la Lübeck), popcorn cu caramel pentru nepotul meu și... un baton făcut din smochine, care merge foarte bine cu brânza. Eeee, păi delicatesă mi-a trebuit?
- Ce e asta? se oțărăște cucoana.
(Îl împachetasem în folie de staniol, că era cam lipicios, în ciuda ambalajului. Proastă idee. Un baton ambalat în staniol arată cum nu se poate mai dubios, mi-am dat seama abia atunci). Îi explic, se uită cruciș.
- Îmi arată pe ecran că e suspect.
Și io ce pot să fac? Desfă și uită-te la el, iaca...
- Trebuie să-l desfaceți dumneavoastră.
Dau să mă apropii de masă.
- Nu vă apropiați! se rățoiește madam și de undeva răsar îndată doi masculi de la pază, care se uită suspicioși când la mine, când la batonul meu.
- Păi dacă nu mă pot apropia n-am cum să-l desfac, zic io îngăduitoare si hotărâtă să nu mă enervez.
Madam pare să-și dea seama de această contradicție (bravo ei, sigur a fost premiantă în clasa întâi), dar tot nu-mi permite să mă apropii de masă. Apucă batonul de ambele capete, îl întoarce pe toate părțile, trage bănuitoare de un colț de folie și se uită la etichetă ca proverbiala rață la fulger.
- Este un produs alimentar, zice ea către masculii antemenționați. E ok.
Bravo, Pătrățel, ai văzut că știi?
- Ați mai mâncat așa ceva? E bun?
Poftim cultură, acuma stăm și de socializare, după ce s-a lămurit că nu-s teroristă. Așa credeam cel puțin, dar nu era cazul. Pun toate la loc în rucsac, când observ că și troller-ul meu de mână e deviat pentru control. Asta chiar mă surprinde, pentru că nu aveam în el decât îmbrăcăminte, sandale, accesorii gen peria electrică de păr sau epilatorul și o baghetă ”Harry Potter”, cadou pentru o prietenă Potterhead.

Cucoana deschide valiza și prinde a scormoni. Se uită prin și pe sub haine și-i cășunează pe baghetă.
- Aveți ceva ascuțit aici?
Îi explic, îi arăt ce scrie pe cutie, ”aaaaaa”, face cucoana edificată și scotocește mai departe. Numai ce-o văd că deschide un buzunar interior unde se aflau chiloții mei de schimb.
- E doar lenjerie acolo, îndrăznesc.
- Nu știu, mie îmi arată pe ecran că e ceva suspect aici.
Haida de. I-aș spune io ce-ar putea face cu ecranul ăla... 😒
Impasibilă, cucoana scoate chiloții mei și-i înșiră pe masă. Roz, negri, bej, cum are fiecare prin ogradă. Nu mai e nevoie să spun că lumea din jur se uita ca la circ, iar eu simțeam cum mi se urcă sângele la cap.
În final, n-a găsit nimic suspect nici la chiloți și mi-a permis să-i pun la loc și să plec. Mulțumesc de îngăduință, ce să zic 🙄

București
Iar s-a lăsat cu distracție la controlul bagajelor, ce credeați?
De data asta chiar m-am mirat din cale-afară când troller-ul a fost oprit pentru control. Nu-mi puteam da seama care-ar fi motivul, dar apoi mi-am adus aminte că la Hamburg am avut chiloți suspecți, so...
- Aveți obiecte electrice în valiză, mă informează un pișpirel hotărât.
Păi da... am. Peria de păr, periuța de dinți și epilatorul. Niciodată, în ani de zile, n-a fost o problemă cu ele - și le car cu mine pretutindeni. Nu mi-au fost controlate.
Pișpirelul scormonește, le scoate pe toate și le pune într-o tavă separată. Și împreună cu ele, mai scoate și chestia asta:

Este exact ceea ce pare - o spatulă de lemn, cumpărată din Bucovina. Parol că bufnița de pe ea nu e electrică și i-am comunicat și pișpirelului acest, nu-i așa, amănunt. ”Trebuie controlată”, a zis el plesnind de autoritate.

Când mi-a returnat obiectele mai sus-menționate, a ținut să mă admonesteze:
- Data viitoare să le scoateți din valiză și să le puneți separat în tavă înainte de control!
Ete spanac. Nu mi s-au cerut niciodată, la niciun aeroport pe unde m-am preumblat și n-am văzut pe nimeni să facă așa ceva. Nici cucoana de la Hamburg nu le ceruse, ea avea ce avea cu chiloții 😂 Nu știu de unde și până unde-i veniseră băietului ideile astea.

În concluzie, se poate spune că-n acest concediu am fost mai suspectă ca oricând 😀