Ce mai a(ve)m pe la birou

Aici ar fi trebuit de fapt să fie creveții, dragii de ei. 

Moment solemn, drapel în bernă. În mod evident, nu e nici picior de crevete acolo (creveții au picioare? Mda, mă gândeam eu că nu). Sunt ce_a_mai_rămas_din_ierburi, având în vedere că instalația de oxigenare nu mai funcționează de foarte multă vreme (mai bine de un an). Colegii suspectează că, totuși, niște misterioase creaturi probabil trebuie să viețuiască pe acolo. De-alea ca-n lacul din ”Harry Potter și Pocalul de Foc”, am mustăcit eu. Da, degeaba râdeți, voi băgați de seamă ce văgăuni interesante s-au creat în acvariu?

Apropo, nu v-am arătat noua mea cană de cafea, primită (cum altfel) de la o prietenă Potterhead. 

 

E termosensibilă, deci Prongs apare numai când e pe jumătate (cel puțin) plină cu lichid cald. Și desigur, când se răcește, cerbul dispare și e înlocuit de, hai că ați ghicit, ”Expecto Patronum!”.
(Și dacă n-ați ghicit, eu tot vă iubesc... așa să știți 🪄). 

În încheiere, dați-mi voie să vă prezint vecinii mei din stânga (am biroul lângă fereastră, că altfel îmi dă claustrofobia de cap).
 

Pe amândoi i-am primit (noi, fetele - dar eu spun că-s ai mei, fiindcă la mine au fost ”cazați”) de la unul dintre inginerii noștri. Despre flamingo vă mai povestisem (are baterie - cântă și dansează, unduindu-și gâtul. E ceva de comă 😂), iar într-o dimineață când am sosit pe plantație, am dat cu ochii și de Minion.

- De unde mai e și ăsta și ce poftește?

- De la mine, zise colegul. Vi l-am pus acolo ca să se uite la voi cum nu faceți nimic toată ziua.

Sarcină de care se achită foarte bine, ce pot pentru ca să mai zic 😀

PS: nu cred că v-am spus. După concediu, m-am întors la birou - și mi-e foarte bine așa. Nu am de gând să mai fac home office decât dacă nu s-o putea altfel.