Mostre din viața în Germania (XI)

”Glück im Unglück” sau cum e să ai un pic de noroc în ciuda ghinionului... Să tot fie vreo lună de când Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă (GDL) a declarat război companiei feroviare de transport Deutsche Bahn. Cerințele sunt de mai multe feluri: creșterea salariilor, ”bonus de coronavirus” și îmbunătățirea condițiilor generale de muncă.
Nu e prima dată când se ajunge la astfel de măsuri, dar se pare că de data asta sunt hotărâți să nu cedeze până nu li se îndeplinesc toate solicitările.

Azi dimineață s-a încheiat a treia ”rundă” de grevă, dacă o pot numi așa. Primele două (organizate la interval de 2 săptămâni) au durat câte 48 de ore pe transportul de călători și respectiv 72 de ore pe transportul de marfă; cea de-a treia (care s-a încheiat azi) a fost și cea mai lungă: 4 zile pe transportul de persoane și 6 zile pe cel de marfă.

Aproximativ 75% dintre cursele feroviare pe distanţe lungi au fost anulate. La nivel local, greva a fost resimțită la fel de puternic, doar o treime dintre metrourile din Hamburg fiind lăsate în circulație.

Nu știu cât de justificate sunt pretențiile sindicatului și la drept vorbind, cred că e irelevant pentru noi, oamenii de rând care circulă cu transportul în comun. Din punctul nostru de vedere, ceea ce contează este să ajungem la destinație în ciuda grevei; și despre asta voiam să scriu, de fapt.

În pofida situației incomode, s-a făcut tot posibilul pentru asigurarea condițiilor de trafic. 

- Traseele au fost deviate pentru a asigura circulația pe tronsoane unde metrourile fuseseră anulate;

- S-a comunicat permanent pe toate canalele, încă din primul moment în care s-a anunțat greva (în toate stațiile - atât pe afișajele electronice si în trenuri, cât și la megafon, pe Twitter și pe aplicația operatorului de trafic);

- S-au pus în circulație vagoane suplimentare, pentru ca trenurile rămase în circulație să fie mai lungi decât în mod obișnuit;

- Pentru a se asigura fluiditatea, metrourile se ”așteptau” unul pe altul în stațiile de legătură, mecanicii anunțându-i pe călători că vor mai zăbovi câteva minute în stație. Eu de exemplu am luat de dimineață metroul Nr. 3 până la o anume stație, unde am coborât și am luat metroul Nr. 21, care e una dintre cele mai solicitate linii, fiindcă ”taie” orașul în două; ei bine, Nr. 21 nu a plecat până nu am ajuns noi, cei din Nr. 3, ca să se evite situația de-a ne pune să așteptăm alte 20 de minute pentru următorul metrou. Inițial crezusem că e o coincidență și mă minunam ce noroc am avut să-l prind la mustață, sărind dintr-un metrou în altul, numai că nu fusese o întâmplare; întorcându-mă la amiază acasă, mecanicul și-a cerut scuze că vom aștepta câteva minute metroul Nr. 3, care urma să sosească la peronul opus.

Chiar și așa, nu e deloc o situație optimă, dar apreciez sincer efortul de-a se asigura traficul în limita prevăzută de lege pentru cazurile de grevă. Asta voiam să spun mai sus. Curat ghinion o grevă din asta, dar, dacă tot e să fie, măcar e într-o țară unde se ține cont de prevederile legale. E vorba de detaliile din viața de zi cu zi, aparent nesemnificative, dar despre care am mai scris că sunt cele care fac diferența.