Adevărata muzică bună e pentru totdeauna: despre ”Voyage”, cel mai nou album al formației ABBA

Am mai spus pe aici, dar numai tangențial, că sunt fan ABBA de foarte mulți ani. Îi ascult din adolescență, știu mare parte dintre piese pe de rost (chiar și pe cele mai puțin cunoscute) și cântecele lor reprezintă cea mai frecventă alegere atunci când mă apucă talentul sub duș (asta când nu mă întrebuințez cu arii de operă. Dar să nu intrăm în tulburătorul - din punct de vedere acustic - subiect ”Greta și fumurile ei de O mio babbino caro” 🙉).

Una dintre marile mele dorințe a fost de-a ajunge să-i văd într-un concert live, însă știu că asta nu se va întâmpla niciodată. Niciunul dintre ei nu mai e tânăr și un turneu mondial le-ar pune provocări de tot felul, cărora nu știu dacă ar fi dispuși să le facă față, chiar dacă probabil n-ar fi imposibil. Din câte am citit, începând din luna mai se preconizează o rezidență de câteva luni la Londra, interval în care vor susține mai multe concerte în acest oraș; dar nu se cunosc detalii și nu se exclude o amânare pe termen nedeterminat.

Prin urmare, m-am bucurat foarte mult când am primit, cadou de Crăciun de la o prietenă din România, CD-ul cu cel mai nou album al lor, ”Voyage”, lansat anul trecut în noiembrie. Ascultasem deja câteva dintre melodii pe Spotify, dar cumva nu avusesem starea de spirit necesară pentru a lăsa muzica să ajungă la mine și să-mi atingă sufletul. Primind CD-ul am ascultat tot albumul, de mai multe ori. Și cuvintele nu-mi ajung pentru a descrie ce emoții frumoase și dătătoare de bine am experimentat.

Formal, trupa se despărțise în 1982 și de-a lungul anilor au continuat să spună că nu se vor mai reuni pentru că, după cum declarase Björn (primul din stânga imaginii de mai sus), ”there is simply no motivation to re-group”. Din fericire s-au răzgândit și, în 2018, au anunțat lansarea a două noi piese: ”I Still Have Faith In You” și ”Don't Shut Me Down”. Succesul pe care l-au avut i-a încurajat să revină în studio și să înceapă lucrul la un nou album.
”Când am intrat în studio după 39 de ani, a părut ca şi cum timpul a stat în loc”, spunea Benny Anderson. Și asta s-a văzut și în reacția fanilor din întreaga lume, care au stat noaptea la rând pentru a cumpăra noul album. Și pentru ei, pentru fani, timpul se oprise.

În prima săptămână după lansare se vânduseră deja un milion de exemplare, ceea ce spune foarte mult, ținând cont că vorbim despre o trupă care s-a destrămat în urmă cu aproape 40 de ani. Este cea mai grăitoare dovadă a faptului că muzica bună este pentru totdeauna, cu adevărat este de neuitat și oamenii se vor întoarce mereu la ea cu același drag și cu aceeași bucurie. Un amănunt foarte semnificativ: toate cântecele de pe album sunt scrise de cei doi băieți, cum li se spunea pe vremuri: Björn și Benny. La fel ca toate albumele ABBA de odinioară. 🙂

Cum spuneam mai sus, e greu de pus în cuvinte cât de mult m-a emoționat, în special piesa ”Don't Shut Me Down”. Iubesc vocea Agnethei Fältskog, mi se pare una dintre cele mai profunde și autentice voci pop feminine și de câte ori o ascult amintirile vin buluc peste mine. Îmi aduc aminte de trecut, de adolescență, de vise în care credeam și pe care le-am văzut năruindu-se, de iluzii, de oameni care au venit și au plecat, de iubirea pentru un anumit om care m-a ținut la suprafața apei când puțin a lipsit să mă înec...
Și îmi aduc aminte că am supraviețuit.

  

 

Noul album poate nu este la fel de spumos și exuberant precum celelalte, vocile fetelor au pierdut puțin din căldura de altădată, dar sunt de neconfundat, iar pentru aceia care iubim ABBA, acest album este neprețuit.
E același sound și sunt tot ei, cei dintotdeauna: Agnetha, Björn, Benny și Anni-Frid, care ne-au încântat tinerețea și ne-au sădit în suflet ceva ce va rămâne cu noi până când vom părăsi lumea asta: emoția și fiorii pe care numai muzica bună ți-i poate da.
Dacă ar fi să încadrez albumul ”Voyage” într-un gen, aș spune că ”pop-nostalgic” i se potrivește cel mai bine.

Și pentru că vă spusesem de vocea Agnethei, vă las cu o piesă mai puțin cunoscută (ceea ce mi se pare o nedreptate), interpretată de ea și de-o frumusețe sfâșietoare. Cântecul vorbește despre regretul mamei de a-și vedea fetița crescând mult prea repede, conștientizând că au petrecut prea puțin timp împreună.
Videoclipul prezintă imagini cu Agnetha, Björn (soțul ei în perioada 1971-1980) și fiica lor, Linda. 🙂 Vă recomand această piesă din toată inima, dar vă previn, e foarte posibil să plângeți un pic.

Desigur, mă gândesc la mama ori de câte ori o ascult. La ce n-am avut și nu vom putea avea niciodată. La ce-am pierdut. La tot ce nu am apucat să-i spun. La tot ce sper că a știut dintotdeauna, fără să-i fi spus eu.
Dar mă gândesc și la faptul că ea va fi mereu cu mine.

Sunt recunoscătoare pentru că am cunoscut și îndrăgit muzica formației ABBA. Cântecele lor mi-au făcut viața mai frumoasă. Iar acest ultim album este un cadou cu atât mai valoros cu cât, până nu demult, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva. 🙂