Salată de weekend (47)

Salata de azi e mică, dar uitați-vă și voi cât e ceasul, nu mai mănâncă nimeni la ora asta.

1) Săptămâna viitoare zbor spre România și revin pe 13 februarie. E și nu e vacanță; adică e în sensul că lipsesc legal și aprobat de la serviciu și nu e pentru că nu mă duc la distracție și nici pentru că mi-aș dori neapărat. Sâmbătă are loc parastasul de 7 ani pentru mama și, dacă la cel de 40 de zile sau de un an nu am fost, am zis că măcar acum. Nu pot spune că mă încearcă vreo tristețe, am depășit demult momentul, cel mult o nostalgie și o senzație de ”când au trecut totuși atâția ani?”.

2) Timp de vreo 4 zile m-a chinuit un lapsus care ajunsese să mă obsedeze. Pasămite îmi ”cânta” în cap un fragment dintr-o lucrare și nu reușeam neam să-mi dau seama ce e. Google n-ar fi putut fi de folos, din simplul motiv că era o piesă clasică, deci nu puteam căuta versurile. Am încercat să i-o reproduc omului, dar la ce talent nemaipomenit zace în mine (NOT), deloc de mirare că n-am izbutit să redau ce-mi cânta mie-n creieri nici măcar într-o versiune cât de cât apropiată de realitate.
Dar ieri am răzbit! Nu știu cum, dar m-a pocnit revelația în cap cu atâta claritate, de mă și miram cum de nu mi-a picat fisa mai devreme. Uvertura operei ”Oberon” de Carl Maria von Weber. Vă zic, m-am simțit foarte mândră de mine. 😀

3) Am văzut cele două filme ”Fantastic Beasts”, care practic sunt un fel de preludiu al lui ”Harry Potter”. Mi-au plăcut, al doilea (”Crimele lui Grindelwald”) mai mult decât primul. Nu într-atât încât să scriu separat despre ele, dar sunt bine realizate, antrenante și pe alocuri chiar amuzante. M-a surprins chestia cu șarpele Nagini care de fapt nu era tocmai șarpe și mi s-a părut că se pun niște probleme interesante - cum ar fi, cât de ușor poți fi manipulat atunci când vrei cu tot sufletul să crezi balivernele care ți se spun, chiar dacă nu ai deloc încredere în persoana respectivă.

4) Am să scriu, în schimb, despre documentarul filmat după 20 de ani de la lansarea primului film. ”Harry Potter: Return to Hogwarts” este un extraordinar elogiu adus realizatorilor filmului și actorilor, dar mai ales, este o mărturie plină de duioșie despre adevărata prietenie. Și cred că subiectul merită dezvoltat separat.

Cam asta. Mâine e luni și deja am nervi gândindu-mă la niște chestii pe care e musai să le rezolv înainte să plec. Soluția cea mai simplă ar fi să omor niște anumiți indivizi, dar am impresia că m-aș lovi de câteva impedimente în acest demers. 🙄