Când or avea unii timp să se plictisească?

Nu pentru c-aș fi eu, vorba lui Bridget Jones, grozav de ocupată și importantă, da' serios n-am când să mă plictisesc și, cu toată rezerva mea (deloc mică) de empatie, nu reușesc să pricep când îi aud pe unii văitându-se de plictiseală sau, mai frecvent în ultimii doi ani, că ”nu suportă să stea în casă”. 

Să luăm, de exemplu, weekend-ul care tocmai a trecut.

Sâmbătă

Dorm până spre ora 10 (e weekend, da? Rezon).
Lenevesc vreo oră în pat, cu tableta într-o mână și cafeaua în alta.
Mă urnesc din pat, dau cu aspiratorul, pfff, ce mă întrebuințez.
Mergem la supermarket. Luăm de-ale gurii, ne dedulcim la niscaiva delicatese italienești. Contemplăm niște fursecuri de-alea în formă de nuci. Opt euro vreo 10 bucăți. Dă-le naibii de nuci.
Ajungem acasă, pun la frigider ce e de pus, e aproape ora două.
Continuu curățenia: spălat cele două băi, dereticat în bucătărie, spălat pe jos, pus rufe la mașină, de-astea gospodărești.
Mă sună o colegă de serviciu, bârfim diverse, punem țara la cale, dezbatem.
Mai socializez online cu niște prietene.
Skype cu mama soacră. Între timp e aproape șapte.
Încă vreo oră mă întrețin cu Stephen King și ale sale ”Anotimpuri diferite”, isprăvesc a treia povestire. ”Cadavrul”. Nu-i rea, dar nici nu e ce credeam că va fi. Hmmm.
Mă apuc de primul ”Fantastic Beasts” pe Netflix. Interesant, chiar foarte interesant, da-mi cad ochii-n gură.
Mai e și mâine o zi.

Duminică

(Tot) până spre ora 10 dorm, că e (tot) weekend.
Mă urnesc mult mai târziu din pat, cu un mic intermezzo necesar pentru a pregăti cafeaua. Termin ”Anotimpuri diferite”, ultima povestire mi se pare mai interesantă decât precedenta, dar tot ”The Shawshank Redemption” este adevărata capodoperă a volumului ăstuia.
Scriu un E-Mail, pe care-l pritoceam de vreo două săptămâni. Reușesc să apăs pe Send, feeling mândră de mine 😏.
Skype cu taică-meu.
Duminică e ziua mea de ”Spa”, adică epilat, cremuit pe corp (niciodată n-am răbdare pentru chestia asta în timpul săptămânii), pensat, pus o mască, aranjat unghiile. Mă pigulesc vreo oră.
Aș vrea să scriu pe blog.
Aș vrea să termin ”Fantastic Beasts”.
Numai că-n loc de astea mă apuc de ”Orașul Bântuit”, al aceluiași antemenționat Stephen King. Și-acolo rămân. Asta nu-i o carte pe care s-o lași din mână, decât dacă n-ai de ales.

S-a făcut târziu, eu tot cu domnul King mă întrețin. Cumva mă simt ca pe vremea când citeam ”Millennium” și căutam motive rezonabile de chiul. Nici atunci n-am găsit, nici acum nu mă dovedesc mai brează în privința asta 🙄.

Spuf, gata weekend-ul. Când să mă fi plictisit? Și n-am scris pe blog, nu m-am uitat la film și nici la vreun concert al lui Zubin, cum mai fac alteori. Nici la plimbare n-am ieșit, că ploua mărunt și îndesat.

Așa că, vedeți. De-aia nu înțeleg când au unii timp să se plictisească.