Salată de weekend (49)

Cred că anticipez ce-o să spuneți: ia te uită la ea, după ce ne lasă pe sec o săptămână, tot pe salată ne ține. Mno, adevăru-i că aveți dreptate. Dar tot la fel de adevărat e că, la cum m-am simțit în ultimele zile (care-au culminat astăzi cu o infernală durere de cap juma' de zi, cum de foarte puține ori îmi amintesc să fi experimentat), mă bucur că sunt îndeajuns de funcțională încât să pot scrie și atât.

Nu c-aș avea cine știe ce ingrediente, dar știți cum e, decât deloc...

1) Specia de metrou. Îi văd cam în fiecare zi și tot nu se poate spune că m-am obișnuit. Ba cumva chiar invers: de ce trece timpul, de ce mă enervez mai rău.
Metroul intră în stație, aștepți să coboare lumea și dai, civilizat, prioritate celor care sunt înaintea ta. Eh, numai că foarte mulți dintre ei par să fi ajuns la concluzia că le-a cumpărat tac-so metrou, drept pentru care acesta le aparține. Pășesc înceeeet, agaaaleeee, uitându-se în jur pătrunși de importanța deciziei: oare pe care dintre locurile libere să se așeze? Tu aștepți în spatele lor, că nu e politicos să dai buzna peste ei. Între timp, pe alte uși intră pasageri ceva mai hotărâți, care ocupă toate locurile disponibile. Evident, cei cărora le-a cumpărat tac-so metrou își găsesc și ei loc - numai tu, care-ai așteptat în spatele lor așa cum cere bunul-simț, nu mai găsești nimic liber.
Desigur, nu e ceva de viață și de moarte, însă e un detaliu care devine cu atât mai agasant cu cât se repetă din ce în ce mai des - ținând cont de faptul că eu merg zilnic vreo 50 de kilometri cu metroul dus-întors, deci nu e taman o călătorie scurtă. 

2) Au căpiat (și) nemții, mai precis a ajuns și aici criza de ulei. De vreo două săptămâni nu mai găsim nicăieri ulei de floarea-soarelui, și nici de rapiță. Iar când zic ”nicăieri” mă refer la faptul că am căutat în vreo 5 supermarketuri diferite și am încercat inclusiv online (comanda a fost stornată, pe motiv de stoc indisponibil).
Nu se mai găsește decât ulei de măsline și de cânepă. Apropo, până acum habar n-avusesem că există ulei de cânepă. M-am interesat dacă e din ăla care te face să devii high, dar am aflat că nu e - drept pentru care nu mă interesează 🙄.

3) Social Media a luat foc din cauza gecii de 13.000 de euro purtată de descreieratul de Putin la evenimentul de vineri la care-au luat parte, zice-se, vreo 200.000 de persoane. Mai să tragă pe roată producătorul și alta nu. Am aruncat și eu un ochi pe site-ul Loro Piana și-am ieșit rapid de-acolo, buimacă și dând din cap a ”mare e Grădina și mulți fac geci prin ea”. Adică văzusem inclusiv o haină la 28.000 de Euro, ca să fie clar despre ce vorbim.
”Face haine pentru oameni necinstiți, pentru criminali, niciun om care muncește nu și-ar permite asemenea geacă!” s-au zburătăcit ei. Îu. Să ne-nțelegem, Putin e un criminal scelerat, pentru care nicio pedeapsă nu poate fi pe măsura crimelor. Dar dacă de exemplu Al Pacino ar vrea să-și cumpere o geacă de-asta, și-ar permite la orice oră - și nu înseamnă că nu a muncit cinstit pentru banii ăia. A presupune din start că un om bogat și-a făcut averea prin fărădelegi e o idee preoconcepută, care nu-și are locul într-o lume civilizată.

Cam atât, deocamdată. A fost o săptămână săracă în evenimente, dar cred că noi, cei care putem spune asta, suntem foarte norocoși - tocmai datorită acestui fapt.