Săptămâna asta a fost oarecum una a nostalgiilor. Nu atât în plan personal, cât mai degrabă... artistic, dacă pot spune așa.
🖤 Cântăreața Julee Cruise a murit. Pentru cine nu o știe, este cea care a interpretat piesele de pe soundtrack-ul serialului ”Twin Peaks”. O voce cu adevărat unică. E de-ajuns să o ascultăm și ne simțim imediat transportați în timp și spațiu, într-un orășel de munte străjuit de sicomori și de-o cascadă, idilic dar unde se infiltrase răul suprem, pe care nici măcar iubirea nu l-a putut birui.
Nu știu dacă ar mai fi avut succes azi. Melancolia din vocea ei probabil că n-ar mai fi ajuns la sufletul tinerilor pasionați de rap și ”bumți-bumți”. Dar pentru noi, ea va trăi mereu.
🎥 Am revăzut filmul ”K-Pax”, cu Kevin Spacey în rolul principal. Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand cu tot entuziasmul. E un fel de comedie SF, cu un Spacey atât de bun pe cât... pe cât ni-l aducem aminte din toate rolurile în care l-am văzut. Un actor atins de geniu. Păcat pentru felul în care i s-a încheiat cariera. Mare păcat.
După ce-am terminat de văzut filmul am mai stat puțin de vorbă, l-am ”disecat” și, divagând, am concluzionat că-n ziua de azi multe dintre capodoperele cinematografiei nu ar fi existat. N-ar fi trecut niciodată testul, în multe privințe exagerat, al political correctness-ului.
Trecând în revistă câteva...
❤️ ”Pulp Fiction”. Vai, vă dați seama cum ar reacționa studiourile la un film în care ”nigger” și ”mother f*cker” sunt prezente măcar din două în două fraze, dacă nu și mai des?
❤️ ”Usual Suspects”. Un film în care unui om cu handicap fizic i se spune ”cripple”? Cred că studiourile ar fi leșinat de indignare, și asta chiar dacă handicapul de care vorbim e de fapt unul cu schepsis.
❤️ ”Shawshank Redemption”. Am mari îndoieli că un film în care personajul de culoare e condamnat la închisoare pe viață fiind vinovat, în timp ce personajul alb e nevinovat, ar fi beneficiat de finanțare. Poate doar dacă s-ar fi inversat rolurile.
Acestea sunt doar trei dintre exemplele care ne-au venit în minte, dar mai există cu siguranță și altele. Political correctness-ul și-a depășit demult atribuțiile, dacă pot zice așa. Nu ne rămâne decât să ne uităm la filmele care s-au făcut deja. Incorecte politic (din fericire); dar atât de bune! Ce apare azi e politically correct și plictisitor ca o carte de telefon.
📚 Am ”devorat” o carte de Agatha Christie pe care fie n-o citisem niciodată (greu de crezut), fie am parcurs-o în pleistocen și uitasem de ea (mai probabil): ”The Hollow”. Dincolo de intriga în sine, mi-a rămas în minte o expresie: ”voce de prepeliță”. Mi-a dat de gândit chestia asta. Cine știe cum face prepelița? 🙄
Cam atât pe azi. Pe săptămâna asta, la drept vorbind. Nu vreau să mai fac promisiuni. Încerc să scriu mai des, dar sunt prea la capătul puterilor din toate punctele de vedere. Sper să ajung cu bine la concediu.
Postări
2 comentarii:
"The Nightingale", Julee Cruise si "Twin Peaks"...O tempora, o mores...Dupa ce am revazut serialul anul trecut cu fiica-mea (alta generatie, dar a fost la fel de pasionata ca mine), am citit pe internet un site unde diseaca episod cu episod. Si unde sint explicate diferentele de ritm si de calitate. De fapt serialul a fost inceput de David Lynch si David Frost (daca nu ma insel), dar nu au facut decit citeva episoade. Dupa aia a fost continuat de o alternanta de scenaristi si fiecare a facut dupa ideile lui. Si d-aia o ia grav pe aratura la un moment dat, intrigi confuze si inutile (vezi partea in care James are o aventura cu o individa maritata), deznodamint aiurea si in coada de peste. Prima parte, pina la descoperirea ucigasului Laurei Palmer, a fost coerenta si foarte reusita. Pe urma, amalgamul de SF+politist+romance+umor, à la longue s-a dovedit a fi indigest. Ramine sarmul inegalat al actorilor, genericul genial si coloana sonora.
Jual
Exact, Jual! Eu citisem chiar că David Lynch de fapt nici n-ar fi vrut să dezvăluie cine e ucigașul Laurei, intenționând să lase deschisă calea interpretărilor, dar a cam fost obligat de producători. Bine, asta nu mi se pare a fi fost o greșeală, mai ales că Ray Wise a interpretat genial... Dar într-adevăr, ce-a urmat mi s-a părut un borș. Ba James cu amanta, ba Windom Earle cu Leo cel parțial neputincios, ba aventura lui Major Briggs, ba povestea lui Josie... prea multe, prea amestecate, prea salată cu de toate. Mi-a plăcut partea cu ”Black Lodge”, aia le-a ieșit bine, dar cam atât. Și per total, nu se poate compara cu prima parte, care a fost magistrală din toate punctele de vedere.
Trimiteți un comentariu