joi, 16 iunie 2022

Spinoasa chestiune a coronițelor

Dacă n-a dat Internetul în clocot zilele astea, apăi nici c-a mai. S-au scris zeci de texte, s-au postat sute de comentarii, s-au împroșcat mii de adjective deloc flatante - și deocamdată nu rezultă de nicăieri că s-ar fi ajuns la vreun consens. Nici n-o să se ajungă, dacă mă-ntrebați pe mine.

Despre scandalul coronițelor de la festivitatea de încheiere a anului școlar e vorba, apropo. Ambele tabere sunt deopotrivă de vehemente și multe unfriend-uri și block-uri fostu-s-au împărțit.

De o parte sunt cei care pledează pentru premiere, să recunoaștem performanța de la vârste fragede, să răsplătim munca, să glorificăm.
De cealaltă parte sunt cei care spun că, în special la clasele mici, festivitatea de premiere poate fi ceva dureros pentru copiii care n-au luat ”coroniță”. Pentru că ar percepe asta ca pe un eșec. Și pentru că părinții pot fi teribil de ne-diplomați (”eh, lasă că e bun și premiul 2, acum ce să-i mai faci... poate la anul ia și coroniță” 🙈 sau, mult mai rău: ”degeaba, dacă n-ai luat coroniță!”), iar copiii pot fi niște adevărate bestii. Mici, dar tot bestii. ”Tu n-ai luat cu coroniță, na-na-na...”.
Și-ar mai fi și categoria ”să se dea, dom'le, aceleași premii la toți copiii! Ce e cu discriminarea asta, eeee”. Ca-n schița ”Bacalaureat” a lui Caragiale: ”să le dea la toți, că sunt de familie bună” 🙄.

Părerea mea pe persoană fizică 😀 este că-n tot cazul premierea asta publică n-are ce căuta la clasele primare. Copiii sunt prea mici, nu poți avea pretenția că înțeleg ei la 7-8 ani cum e cu autodepășirea, cunoașterea de sine, obiective, competiție, bla-bla. Ei știu doar că nu au fost chemați să primească și ei ceva, sau au primit numai o diplomă și o carte... dar nu și cununa de trandafiri.
La vârsta aceea, preocuparea lor ar trebui să fie aceea de a descoperi lumea înconjurătoare. Să fie încurajați, să afle ce le place și ce înclinații au, să-și găsească propriul ritm, să înțeleagă. Nu să fie stresați că dacă iau un 8 la matematică, pierd coronița. Aia poate fi teroare. Been there.

Am fost și copilul ”cu coroniță”, dar mai mult am fost ăla care a rămas uitându-se lung, printre lacrimi, la cei care luaseră premiul I. Realitatea e că am luat o singură dată ”trofeul suprem” - în clasa întâi. În rest - premiul 2, 3, ba și mențiune (spre groaza familiei). Asta e realitatea, n-am fost niciodată bună la toate materiile, excelam la unele și căram cu coșnița la altele. Așa că știu prea bine cum e să te uiți cu jind la cei ”încununați”; și credeți-mă, la 8 ani nu știam eu cum e cu devenirea personală, competitivitatea și alte slogane de le suspină lumea pe Facebook. Știam doar că, deși muncisem tot anul cât putusem eu de bine, n-am fost în stare să iau ”coroniță”. După cum știam și că mi-am dezamăgit părinții.
(Mă rog, pe lângă astea mă mai gândeam cât de mult trebuie să-i iubească părinții lor pe cei care luaseră premiul I. N-am prea știut-o eu pe-aia cu iubirea necondiționată. În fine. Să trecem peste).

Realitatea este că, în cele mai multe țări europene, nu există festivitate de premiere la sfârșitul anului școlar. SUA, Canada, Japonia, Finlanda, Luxemburg, Irlanda, Elveția, Austria, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Italia, Franța, Olanda, Germania, Danemarca, Suedia, Belgia, Slovenia, Cehia - niciuna dintre țările astea nu are premiere publică. Rezultatele se trimit în plic părinților, sau sunt accesibile online (în contul personal al elevului, unde evident că poate vedea numai propriile note). Și cu tot respectul, n-aș zice că vreuna dintre aceste țări stă dezastruos în ceea ce privește învățământul.

Una peste alta, mă uit la toate dezbaterile astea aprinse și nu pot decât să concluzionez că unii oameni au excesiv de mult timp liber la dispoziție.

6 comentarii:

Adriana spunea...

Mare dreptate ai Greta! Copilul meu e în sistemul francez de 9 ani si nu mi-a lipsit niciodata coronita si festivitatea aferenta. O petrecere de sfîrsit de an scolar cu multa joaca (în clasele primare), si atît. Sînt tare curioasa daca la scoala franceza din Bucuresti se dau coronite:)
Bon weekend!

Anonim spunea...

In Marea Britanie la sfarsit de saptamana, vinerea, elevul este numit ceva de genul ”elevul saptamanii”. Este mentionat si felicitat la intalnirea saptamanala pentru diverse: straduinta, curiozitate,etc. Elevii care s-au remarcat pe parcursul saptamanii sunt felictati, iar ceilati din clasa ii aplauda. Exemplu: esti curios precum o pisicuta si i se da copilului o pisicuta de plus, se expun pe scurt motivele. La intalnire participa si celelate clase. Sunt prezenti si parintii, cei care pot ajunge. Intalnirea este informala, copii stau pe jos, profesorii in picioare sau pe jos, parintii pe bancute. ...Si, cel mai tare, la sfarsit directoarea aduna bancile si pune mesele si scaunele pt luat masa de pranz la loc. :))

Greta spunea...

Petrecerea cu joacă mi se pare cea mai bună răsplată pentru pitici :) Bonne semaine, Adriana! :)

Greta spunea...

Ideea asta mi se pare minunată și foarte utilă; practic, elevii învață prin joacă și este o recunoaștere a meritelor sale, care însă nu-i pune într-o lumină negativă pe ceilalți. Ar fi atât de multe lucruri folositoare de împrumutat de la sistemul de învățământ din alte țări...

Anonim spunea...

Imi permit sa fac o precizare la ce s-a scris mai sus de scoala din Franta. Francezii practica recompensele scolare, dar mai finut, asa, sa nu fie in vazul tuturor si se incepe din clasa a VI-a. In consiliul de clasa din fiecare trimestru (la care participa directorul, profesorii clasei, seful clasei, supleantul lui si un parinte delegat - votat - io, adica) si unde se discuta de fiecare elev in parte, se distribuie aceste recompense. Cei mai buni, dpv invatamint+comportament au "felicitari" pe buletinul de note, cei mai putini buni, dar sirguinciosi "incurajari", iar restul, nimic, sau chiar aprecieri negative. Bun, exista o diferenta, totusi: aprecierile nu sint comunicate public. Insa se tine cont in momentul aplicarii pt o clasa selectiva la liceu sau la intrarea la facultate.
Jual

Anonim spunea...

In școala românească coronița apare începând cu clasa a cincea.
In clasele primare, elevii de la 6 la 11 ani primesc diplome pentru disciplinele la care a performat fiecare (mai precis toată clasa primește diplome: unii pentru română, alții pentru desen…)