Cochetărie à la française

Postarea de astăzi are și nu are legătură cu vacanța. Nu se încadrează în jurnalul de călătorie, dar întâmplarea e din concediu, așa c-am zis s-o bag acolo la grămadă.

Stând noi la coadă să luăm bilete pentru călătoria din Capri spre Amalfi, am surprins un dialog între două franțuzoaice. Stăteau și ele la coadă, însă la alt ghișeu - pare-mi-se că pentru Sorrento, nu mai rețin exact, în fine.

Fetele erau foarte tinere, mai mult de 20-21 de ani nu cred să fi avut și ce mi-a atras atenția a fost faptul că amândouă erau deosebit de frumoase. Te uitai la ele de drag, ca să mă-nțelegeți.
Una dintre ele - care avea părul lung, lăsat liber pe umeri - avea un selfie stick pe care periodic și-l introducea sub păr, la ceafă, ca să ridice părul și astfel să se răcorească. Stătea așa un minut-două până când poziția probabil devenea incomodă și scotea selfie stick-ul, pentru a-l pune iarăși înapoi după câteva momente.

Prietena ei se uita căpiată. ”Ce faci?”, o întreabă.
- Mi-e cald și transpir la ceafă, zise fata, scuturând exasperată din plete.
Cealaltă avea pe mână, în chip de brățări, vreo 3 elastice de păr (ea însăși avea părul prins). Dă să își scoată unul și să i-l ofere.
- A, nu, mais non, făcu astalaltă, cu o mutră profund oripilată.
- De ce nu?! Dacă ți-e așa de cald...
- Da, dar dacă-mi prind părul nu va mai arăta așa de frumos! Și tot o să-mi fie cald, știu eu, dar nici n-o să mai fie frumos!

Îmi pare rău că nu pot reproduce tonul, era un fel de combinație nostimă (pentru mine, cel puțin) între exasperare și stupefacția că trebuie să explice un lucru atât de elementar.
La asta prietena ei n-a mai zis nimic, nu că ar mai fi fost ceva de zis. Doar a dat ochii peste cap (o chestie care mie nu mi-a ieșit niciodată, după cum n-o să fiu în stare în viața asta nici să ridic o singură sprânceană).

Nu știu de ce mi-a rămas întâmplarea asta în minte. Poate pentru că fetele erau atât de frumoase, poate pentru că din punctul meu de vedere n-ar fi făcut absolut nicio diferență dacă avea părul prins sau nu (tot foarte frumoasă ar fi fost) sau poate pentru că eu nici la 20 de ani n-aș fi stat să-mi amorțească mâna pentru a-mi ține părul ridicat la ceafă numai ca să arăt cumva. Ceea ce nu înseamnă că era bine ca mine. Nu m-am plăcut niciodată fizic, dar asta e altă poveste.

Și da, am înțeles dialogul, deși n-am mai vorbit franceză din liceu, iar cu ăștia ai mei de la Paris n-am trecut niciodată de ”ça va” 🙃.