Ce pot face (cu numele meu) niște minți dibace

După cum știți, pe mine mă cheamă Greta. E unicul meu prenume, format din 5 litere mari și late, fără caractere speciale, fără diacritice, fără circumflex, fără... nimic. Cinci litere și-atât.

Am putea crede că este un nume simplu, dar cât de tare ne-am înșela. Realitatea, după cum mi se dovedește frecvent, este complexă și prezintă numeroase aspecte.

Prin natura job-ului, am de-a face cu oameni din mai multe țări (Germania, Austria, Elveția, Cehia, Slovenia, Ungaria, Belgia, Olanda, Italia și altele). Comunicăm foarte bine în engleză sau germană, chiar dacă pentru mulți dintre noi niciuna dintre ele nu este limba maternă. Pritocim cu aplomb pe mail și la telefon despre reparații, probleme tehnice, costuri, facturi, revizii și alte asemenea și le rezolvăm pe toate.
Dar când e vorba de numele meu (aha, ăla simplu din cinci litere), zici că se lasă cortina peste mintea unora. În special când e vorba de comunicarea în scris.

La un moment dat, m-am apucat să mi le notez. Așadar, în cei aproape 4 ani de când combat la compania actuală, mi s-a spus după cum urmează:

- great Greta (asta e o excepție, în sensul că nu e vreo poceală; așa mi-a zis unul din Top Management în prima mea săptămână în firmă, când m-au luat pe sus și-am plecat pentru 3 zile la sediul central din Paris.
Nu că mi-ar fi strălucit greatness-ul de la o poștă, mind you 🙄.
Am povestit mai demult momentul, îl reiau mai jos:

”Cum ieșeam de la o discuție cu un coleg de la departamentul de IT, mă abordează un tip la vreo 60+ de ani, în costum și cravată ecosez.
Ecosez. Cine naiba mai poartă azi cravate ecosez?
- Hei, un chip nou, n-am fost prezentați încă, sunteți probabil o colegă de la Hamburg?
Îmi mut privirea de la cravata ecosez și mă prezint.
- Oh. Greta is Great. Isn’t this a super anagram? A great anagram!
Eu eram gen 🙄😏 M-am întors în birou clătinând din cap, mare-i Grădina și mulți fac anagrame prin ea.
- Ah, zice un coleg care surprinsese momentul prin peretele de sticlă al încăperii, văd că l-ai cunoscut deja pe Leroy. 
În jurul capului meu se desenă pe dată un semn de întrebare.”Qui de la f*ck e Leroy?” (asta am zis-o în gând).
- E unul dintre șefii cei mari, mă lămuri colegul.
Phew”.
De-atunci l-am mai văzut doar de câteva ori pe respectivul (normal, doar nu se încurcă Top Managementul prea des cu plebea). Nu mai are cravata ecosez și am puternica impresie că habar n-are cine sunt. Nicio pagubă; colegii îmi spun și-acum ”great Greta” și inclusiv șefa mea directă o mai comite câteodată 🙃.

- Mrs. Greta. Ăsta mă agasează teribil, mi se pare un fel de ”doamna Cocuța”, nici călare, nici pe jos.

- Gita. Îmi pot doar imagina cum l-au ouat pe ăsta.

- Anita. Pe ăsta nu-mi pot imagina de unde l-au scos, haștag #FeelingWTF#.

- Geräta. După ce că e scris aiurea, are o literă în plus și umlaut pe primul ”a”. Aș zice că e un caz clar de ”s-a declansat o extorsiune al unui degajament....” 😀.

- Gräda. Literele D și T nu sunt una lângă alta pe tastatură, A și ”Ä” nici atât, deci... n-am idee cum l-au manufacturat pe ăsta.

- Grata. În comparație cu unele de mai sus, e chiar inofensiv.

În loc de concluzie, probabil c-ar trebui să fiu recunoscătoare că nu mă intitulez Rhoshandiatellyneshiaunneveshenk Koyaanisquatsiuth (considerat a fi la ora actuală a fi cel mai lung prenume feminin din lume). Deși te pomenești că l-ar fi scris corect în cazul ăsta. Îl luau cu copy-paste și rezolvau problema 😂.