Nu apucasem s-o văd când am ajuns vineri seara, în ajunul zilei ei de naștere, fiindcă adormise în timp ce se uita la televizor și n-am vrut s-o deranjez. Am coborât la ea dimineață, la cafea.
- Am emoții, mi-a zis, aproape cu timiditate.
Era adolescentă când a început al doilea război mondial.
Își amintește de abdicarea Regelui Mihai.
Păstrează amintiri, multe dintre ele cumplite, despre ocupația sovietică din perioada 1944-1958.
N-a uitat nici acum viscolul din iarna anului 1954.
Poate povesti impresii personale despre anii comunismului, regimul lui Gheorghiu-Dej, ascensiunea lui Ceaușescu, teribilul cutremur din 1977 și criza alimentară din anii '80.
Și multe, foarte multe altele.
S-a născut pe 16 martie 1924 și sâmbătă a împlinit un veac.
Am stat un pic la povești.
- Bucură-te din plin de ziua asta și de toți oamenii care vor veni, pe care tu ai să-i strângi astăzi laolaltă.
- Da, chiar asta îmi doresc, să mă bucur de voi toți... Mai vrei cafea?
De vrut aș mai fi vrut, dar timpul era destul de scurt. Am dat o fugă până la cimitir, am trecut ca de obicei și pe la bunicul (soțul ei, călător în alte lumi în urmă cu 20 de ani), ”să vii și tu la petrecere diseară”, i-am spus și după aceea m-am recules la mama și la bunica cealaltă.
Ca de fiecare dată, am ascultat pe telefon ”Stay Another Day”. A fost melodia preferată a mamei și de când am ajuns pentru prima dată singură la mormântul ei n-a fost vizită să nu ascultăm împreună - eu de aici, ea de dincolo - această piesă.
M-am întors acasă, m-am schimbat și am coborât s-o ajut să se îmbrace. Se descurcă și singură, dar îi prinde bine un pic de ajutor.
I-am încheiat nasturii bluzei și i-am prins colierul.
- Da' vezi să-l pui cu fața, cum trebuie, nu pe dos 🤨.
M-am executat și a verificat, circumspectă. Îl pusesem bine, păi ce facem aici? 😁 Adică o fi având ea suta de ani, dar e pe fază, make no mistake 😀.
Pe unii dintre ei m-am bucurat din tot sufletul să-i văd, alții mi-erau indiferenți, iar de câțiva cu mare plăcere m-aș fi lipsit 🤣.
Dar nu despre mine era vorba acum, ci despre ea.
Atmosferă frumoasă, mâncare gustoasă, vin bun și muzică live (care-a fost chiar ok, deși la început fusesem sceptică). A primit un codru de flori superbe și multe cadouri, i s-a cântat ”Mulți ani trăiască” și mare mi-a fost bucuria să-i pot fi alături în această zi.
S-a jucat hora - de vreo două-trei ori, inclusiv când s-a adus tortul - și s-a chiuit. Sărbătorita, da 😊.
”Și-altădată, și-altădată, o s-o facem și mai, și mai lată...”.
La mulți ani, Buna. Câți vor mai fi, tihniți și senini să-ți fie.
Postări
10 comentarii:
Mi-au dat lacrimile…urarea de la sfarsitul articolului este cea mai fireasca si umana la varsta asta! (Ne cramponam de “multaaaa sanatate, bucurii, impliniri blabla” cand, de fapt, altceva conteaza la sfarsit)
Ma bucur ca te-ai bucurat 🙃 de bunica ta si dansa de tine!
Ce poze frumoase 🤗🤗🤗. Bai dar arata cu 20 de ani mai tânără! Adică na, știu că nu contează, dar nu mă pot abține să nu fac aceasta observație. Și ce e și mai frumos este că se bucură de viață!
Uite, ea este genul de om pe care ajung sa îl dau drept exemplu altora care spun ca vai ce urat e la bătrânețe...atâta timp cât nu sunt la mijloc boli care sa te chinuie, ține doar de tine sa te bucuri de privilegiul de a ajunge la o asemenea vârstă...
La mulți ani și la mai multe hore pe scena vietii!
La Mulți Ani!
Prima sută e mai grea. De acum poate spune cu încredere că merge pe două sute.
Toate cele bune!
Deși știam și văzusem deja poze, m-am emoționat din nou. Așa frumos ai povestit!
Bunica e într-un mare fel. :) Îi doresc să îi fie bine! Te îmbrățișez!
Doamne! Ce bucurie! Si mie mi-au dat lacrimile, pentru ca sambata si eu am fost la Neamt pentru ai mei, insa pentru o comemorare nu pentru aniversare.
Cred ca vei pretui si mai mult aceste momente pe masura ce timpul va trece.
Ma bucur ca ai putut sa fii cu ea, de fapt vizita asta cred ca a fost un fel de cadou si pentru tine.
Ai gene bune, deci.
La multi ani pentru bunica ta de 100 de ani! Cat de frumos ai povestit, chiar emotionant! Conteaza mult sa fie inconjurata de oameni dragi. Important insa este si vointa dumneai de a trai frumos! Sa fie ani cu tihna si fara mahnire, atati cati vor mai fi in continuare! Ii mai doresc sa primeasca cat mai multa bunatate si blandete de la toti cei din jur!
Oana
Ce doamna frumoasa este bunica ta! Cu asa o atitudine sigur te bucuri de cat mai ai. Iar anii grei de foamete s-a dovedit ca activeaza portiuni din gene care sustin supravietuirea lunga, de asta uneori e bine sa faci post negru.
Ce luminoasa prezenţă aceasta doamna frumoasă, si ce optimism inspiră, cu siguranţă, celor din jur! O binecuvântare ca ai putut ajunge la timp si sa fiţi impreuna la acest eveniment. Bucurie caldă si pură să aveți!
Irina
La multi ani Buna! Nu cred ca am mai avut ocazia să felicit pe cineva de vîrsta asta. Bravo Greta pentru acest concediu la bunica. Felicitări tatălui care are grijă de bunica Livia din Stuttgart
@Blue, mulțumesc!
Într-adevăr, și eu cred că tot ceea ce contează este să avem parte de tihnă și seninătate. Dar cât de greu e asta de realizat uneori...
@Ioana >:D<, săru'mâna, ai dreptate! Arată mai tânără decât este. Printre cei care au venit la restaurant au fost și oameni cu 15-20 de ani mai tineri care arătau mai bătrâni decât ea. A știut să trăiască, dar este și foarte norocoasă. Viața a fost în general blândă cu ea, a fost ferită de boli grave.
@Bogdan, asta i-am spus și noi! ”Ai intrat în al doilea secol de existență”. A cam pus-o pe gânduri chestia asta :)))
Mulțumesc de gândul bun și pentru că ești aici :)
@Petronela, te îmbrățișez și eu >:D<. Sper că am reușit să redau cât de cât în scris lumina zilei respective.
@Mmmaria, într-adevăr, a fost un cadou și pentru mine. Unii mă compătimeau că a fost o călătorie obositoare - și chiar a fost, dar așa cum le-am spus și lor, oboseala trece. Amintirea asta va rămâne însă pentru totdeauna.
@Oana, tare mă bucur că am reușit să pun în cuvinte ceea ce am simțit! Nu eram sigură că-mi va ieși. Mulțumesc pentru că-mi confirmi asta :)
@SAM, mulțumesc! :) Da, mai citisem și eu despre postul negru. Nu știu dacă aș avea voință pentru așa ceva, la cum mă cunosc probabil nu, dar cine știe, poate cândva mai târziu o să încerc. Pe de altă parte, nu sunt sigură că-mi doresc să trăiesc atât de mult...
@Irina, așa este! Am plănuit de câteva luni această călătorie și mă bucur tare mult că am putut ajunge. Și da, este o prezență tonică, nu și-a pierdut umorul și cred că și asta o ajută în permanență.
@Livia, te îmbrățișez și mulțumesc pentru urare! :) Nici noi nu cunoaștem pe nimeni altcineva care să fi ajuns la vârsta asta și cred că pentru europeni chiar nu e ceva comun.
Trimiteți un comentariu