Mostre din viața în Germania (XVII)

Ieri seară am participat, pentru prima oară de când ne-am cumpărat apartamentul, la adunarea anuală a proprietarilor. Până acum s-a dus jupânul de fiecare dată, dar anul trecut mi-a zis de cum a ajuns acasă: ”la anu' te duci tu!”
Păi nu mi-s și eu proprietară? Rezon! Unde mai pui că eram și curioasă de chestia asta.

Adunarea se organizează în fiecare an și este prezidată de trei persoane: doi dintre ei fac parte din asociația care administrează complexul de clădiri de care aparținem și cel de al treilea este unul dintre proprietari (as it happens, e o vecină din blocul nostru, foarte responsabilă și implicată în viața comunității). Comitetul este ales prin vot, dar din câte știu nu există o regulă fixă care să definească frecvența acestor alegeri; de când suntem noi aici, componența este aceeași.
Data adunării e comunicată în scris, cu vreo câteva luni înainte și tot atunci se face cunoscută și agenda. Te duci așadar pregătit, știi dacă vrei să întrebi sau să pui în discuție ceva anume, ai timp să te documentezi dacă e nevoie. În cazul în care nu poți ajunge, ai posibilitatea să delegi un reprezentant dintre ceilalți proprietari, care va vota în numele tău hotărârile incluse pe agendă. Invitația trimisă prin poștă include și un formular în acest scop, care trebuie semnat de ambele persoane (reprezentantul și cel reprezentat).

A fost o ocazie bună de-a mai socializa puțin cu vecinii și-a face schimb de experiență pe teme de interes general. Adunarea este luată foarte în serios, pentru că ai ocazia să te pronunți cu privire la o serie de probleme care țin atât de traiul în comun, cât și de confortul individual. De exemplu, la o astfel de adunare s-a decis acum câțiva ani trecerea la sistemul de încălzire cu pompe de căldură, sau renovarea balcoanelor (asta a fost dinainte de-a ne muta noi, am găsit balconul gata renovat).
Se discută, se supune la vot, se prezintă și se analizează trei oferte de preț și se alege varianta cea mai avantajoasă. Noi considerăm că deciziile majore de până acum sunt foarte bune. Balcoanele sunt solide și arată excelent și pompele de căldură își fac de minune treaba de doi ani încoace (iar costurile, pe care am ales să le plătim în rate - fiecare proprietar a optat pentru soluția care-i convenea mai mult - se vor amortiza în anii următori. Ca să nu mai spun că s-a primit și o subvenție de la stat pentru asta).

Printre altele, aseară s-au discutat, despletit și răsfirat cheltuielile de întreținere de anul trecut, s-a votat dacă să se permită montarea de panouri solare pe balcon pentru cei care-și doresc așa ceva (desigur, numai cu firme specializate, care trebuie aprobate în prealabil de acest comitet), s-au analizat cheltuielile de întreținere prognozate la finalul lui 2024 și s-a puricat prestația administratorului. Este curățenie pe casa scării în toate blocurile din complex? Spațiul verde e îngrijit corespunzător? Copacii sunt toaletați? În anotimpul rece se curăță trotuarul și aleile ori de câte ori e necesar, pentru a nu exista riscul alunecării?
Toate acestea se plătesc, de către proprietari sau chiriași. E normal să se analizeze dacă serviciile primite sunt pe măsura costurilor. Și da, sunt.

În perioada următoare vom primi prin poștă protocolul întâlnirii, care include toate hotărârile luate. Dacă bine mi-aduc aminte, când ne-am mutat am primit, de la de-acum foștii proprietari, protocoalele ultimelor trei adunări anuale.

Am ajuns acasă obosită, dar cu mulțumire sufletească. Astfel de întruniri îți dau un sentiment de bine; știi că se ține cont de părerea ta, evaluezi serviciile care ți se oferă și, în același timp, ai responsabilitatea de a vota pentru ceea ce consideri adecvat. E o rotiță dintr-un angrenaj și de asemenea este, dacă pot spune așa, încă un exemplu care arată de ce sistemul german funcționează, în ansamblul său.