Experiența unui meci la Euro 2024

Să tot fie vreo trei ani sau chiar și mai bine de când omul meu adusese vorba pentru prima dată de Campionatul European din 2024, despre care se știa că va avea loc în Germania. ”Cu siguranță vor fi câteva meciuri și la Hamburg și dacă prindem bilete, mergem”. 
Avem stadionul foarte aproape de casă (la patru stații de metrou), așa încât, spre deosebire de mulți alți oameni care au venit din alte orașe sau chiar din alte țări, noi nu aveam de rezolvat decât problema biletelor.
Speraserăm că vom avea un meci al României aici, dar n-a fost să fie. Chiar și așa, aflând unde urmau să aibă loc cele trei  meciuri din grupe (München, Köln și Frankfurt), ne-am înscris la tragerea la sorți pentru dreptul de-a cumpăra bilete. Mda, și aici ca la Concertul de Anul Nou de la Viena, haștag #SăLeFieDeCap.
Ghinion, n-am câștigat (n-avem noroc la tragerile la sorți, nici eu nici el) și o vreme părea că-și luase gândul.

Însă după cum s-a dovedit ulterior, n-a fost cazul. Ideea continuase să-l bântuie în tot acest timp. Cum, își zicea, avem stadionul la o zvârlitură de băț și nu ne ducem la meci? Și a tot căutat soluții. Cred că era prin aprilie când mi-a povestit că există posibilitatea de a cumpăra bilete la unele meciuri, de la oameni care le comercializau pe eBay. Ne-am gândit o vreme cum să procedăm: încercăm să mergem la un meci al României? Având în vedere locațiile, ar fi trebuit să ne luăm liber fie eu, fie el, fie amândoi (chiar și pentru meciul de sâmbătă, el ar fi trebuit să-și ia o zi de concediu având în vedere că duminică a avut slujbă, ca de obicei). Mai era și departe, se punea și problema cazării... Prin urmare, și-a limitat căutările asupra meciurilor din Hamburg și-a găsit bilete la meciul dintre Cehia și Georgia, care a avut loc sâmbătă începând cu ora 15:00. Ne-am spus că vrem să avem experiența unui meci la Euro, chiar dacă nu e vorba de România sau de echipe ”galonate”.

Cumva, toate s-au potrivit. Tipul care vindea biletele voia să scape de ele cât mai repede pentru a-și cumpăra altele, drept pentru care le-a vândut la prețul de achiziție. Locurile au fost foarte bune și ne-am dus cu multă curiozitate și spumoasă nerăbdare (jupânul mai mult decât mine, la drept vorbind 🤫).

Organizarea a fost ireproșabilă. Foarte multă poliție (desfășurată de la stația de metrou și până la stadion, în jurul acestuia și în interior), precum și numeroși voluntari care îndrumau spectatorii. Multe locuri de unde puteai cumpăra de băut, hot dogs și Brezel, câteva standuri cu suveniruri. Prin urmare, cozile erau scurte și mergeau repede.

Am dat o raită (stadionul este-n așa fel construit încât îl poți înconjura complet fără să ieși din clădire), am luat o Cola și o bere și ne-am ocupat locurile. Mai erau scaune libere, dar stadionul a fost ocupat în proporție de, aș estima, 95% sau chiar puțin peste.

Festivitatea de începere a meciului și momentul imnurilor au fost impresionante. Dacă am fi știut să cântăm și noi cu ei, momentul ar fi fost și mai emoționant de atât.

Să vezi zeci de mii de oameni în picioare, cântând imnul țării tale, trebuie să fie absolut copleșitor. Emoția lor ni se transmitea și nouă și nu o dată ne-am întrebat cum ne-am fi simțit dacă una dintre cele două echipe ar fi fost România.
Galeriile erau oarecum împărțite pe sectoare, dar fanii erau și amestecați - și nu a rezultat niciun incident, toată lumea s-a comportat civilizat, deși în răstimpuri se răcnea cu patos. Mno, la meci ca la meci.

A fost o atmosferă extraordinară. Amândoi eram lost in translation, nu înțelegeam o boabă din ce strigau suporterii, dar nu conta. Era o energie incredibilă și practic nu mai era nevoie de cuvinte.

Chiar fără a fi implicat emoțional, simțeai că te prinde momentul și nu-ți poți lua ochii de la ceea ce se întâmplă pe teren. Tumultul mulțimii era copleșitor. Am ținut cu Georgia, din simpatie pentru că sunt pentru prima dată la un turneu final. Dar i-au călărit cehii tot meciul, mi s-a strâmbat gâtul că mă uitam numai într-o parte fiindcă vreo 70% din timp s-a jucat în jumătatea de teren georgiană. Însă chiar și așa, scorul mi se pare o realizare pentru georgieni. Am aplaudat când au dat gol din penalty de aproape-mi ieșea foc din palme.

Și da, l-am întrebat pe om ”da' de ce penalty, că n-a faultat în careu”. Nu, dar a fost henț în careu, zice. Aaaa, bun, am priceput. (Ăsta ar fi momentul când puteți să-mi admirați elevatele cunoștințe, mulțumesc foarte mult 😀).

Vai, da' chiar așa, cât pe ce să uit să vă povestesc. Țin să vă informez că un fapt nemaipomenit, formidabil, magnific și mai cu seamă uniiiiiic petrecutu-s-a.

Prieteni, am înțeles ce înseamnă ofsaid.
Cu adevărat, am percutat 💡💡💡

Nu de la meciul ăsta mi se trage revelația (aici n-au fost ofsaid-uri), ci de la Scoția-Elveția, de miercurea trecută. Pfiii, mândră mi-s de mine, nici nu pot să vă spun, cred că așa trebuie să se fi simțit Columb după ce-a descoperit America.
Glumesc, silvuple. Și totuși. Sunt ani de zile de când se încearcă din răsputeri a mi se explica. Inclusiv cu desene, inclusiv cu suporturi de pahare pe post de jucători. Nu s-a prins neam. A trebuit s-o comită Ndoye și să se reia faza în relanti ca să se pogoare, în sfârșit, străluminarea ⚡⚡⚡.

Revenind la meciul de sâmbătă. În pauză am vrut să facem un refill de Cola, dar vânzătoarea ne-a spus că nu are voie să pună Cola în paharele cu sigla UEFA, ci doar apă sau bere. Beats me dacă pricep, doar când am cumpărat înainte de începerea meciului mi-a pus Cola-n el fără probleme. De ce nu-l puteau umple a doua oară? Nein, că UEFA așa și pe dincolo 🙄.

Te pomenești că lu' doamna UEFA i-o fi plăcând berea și nu știe cum să spună, am concluzionat noi și am luat bere, ce era să facem. Una era suficientă pentru amândoi (și avea alcoolemie redusă, 2,8%. Cică așa se servește pe stadioane). Am poștit-o cu succes în repriza a doua. Repriză care-ar fi putut să se încheie istoric, dar la ultima fază un jucător georgian a șutat peste poartă. Minimal, însă destul cât să treacă peste și să bage-n boală toți suporterii.

Aceasta a fost experiența noastră la Campionatul European 2024 în spațiu și timp real, una frumoasă, pentru care suntem recunoscători și de care ne vom aduce aminte cu plăcere 🙂.

Nu pot încheia înainte de a-mi încuraja ambele țări.
Hai România! 🇷🇴 Deutschland über alles! 🇩🇪