1. Se da o companie mare (sau foarte mare, tinand cont ca numarul angajatilor se situeaza undeva pe axa 1000 - 5000, si in continuare se fac angajari). Trei sedii extinse (birouri si depozite) in trei orasele. Sa le zicem A, B si C. Distanta dintre ele e cam de 7-8 kilometri, in medie. In oraselele A si B se ajunge cu trenul in conditii foarte bune, indiferent de ora. In oraselul C nu se ajunge decat cu masina. Nu exista autobuz, orasul nu are gara, practic nu exista niciun mijloc public de transport care sa faca legatura cu A si B. Si e vorba de numai 7 kilometri.
Cat de greu era pentru o companie atat de bine dezvoltata sa faca un parteneriat cu o firma privata de transport, care sa-i asigure autobuze macar la fiecare 10 minute in orele de varf (respectiv, la inceperea programului si la incheierea zilei de munca)?.
2. Mai bine de jumatate de an de aplicatii la tot felul de firme, pentru tot felul de posturi: internship-uri, job-uri fixe, job-uri temporare samd. Refuzuri pe toata linia, de ajunsesem la exasperare. Anul asta mi se ofera job full time (la compania de la nr. 1) si, la doar cateva zile de cand incepusem lucrul, primesc un raspuns favorabil pentru un internship de cinci luni intr-un departament de comunicare al unei companii unde mi-as fi dorit din tot sufletul sa lucrez. Si unde-as fi putut invata enorm de multe, si care-ar fi aratat extraordinar de bine in CV.
Dar nu pot accepta, din motiva lipsei de perspective. Dupa 5 luni, c'est fini. Si asta nu poate concura cu job-ul pe care-l am, desi acesta din urma e - cel putin deocamdata - mult mai putin motivant decat ar fi fost internship-ul. Ma rog, sper ca lucrurile sa evolueze in sens pozitiv si-n privinta asta.
Insa nu pot sa nu ma-ntreb: unde era internship-ul asta anul trecut, cand inotam in E-mail-uri din categoria "va multumim pentru aplicatia dvs, ne pare rau, ne-am hotarat pentru altcineva"?
Postări
4 comentarii:
Ca sa raspund la prima intrebare: daca respectiva companie, nu are destui angajati pentru care transportul sa constituie o problema, incheierea unui parteneriat cu o firma de transport, pentru a asigura locomotia angajatilor,nu ar fi rentabil.
Companiile cauta profit, altfel ar fi societati de binefacere.
La a doua intrebare , iti raspund legile amicului Murphy.....Totul e sa ai speranta, lucrurile se vor aseza, vor aparea noi oprtunitati.Trebuie doar sa crezi !
Hopa sus! :*
Carmen, teoretic pentru nimeni nu reprezinta o problema - intr-un fel sau altul cu totii reusesc sa ajunga la serviciu. E vorba de crearea unor conditii optime pentru angajati. Ma rog, oi fi eu naiva la faza asta sau poate n-am, pur si simplu, minte de afacerist :))
Si da, Murphy are dreptate, intelepte vorbe a mai rostit :)))
te crezi in comunism? or ce?
auzi, conditii optime =))
Rox, nu rade de-o beata fiinta :))) Da, domnule, daca tot imi aduc marunta contributie la bunul mers al firmei (aoleo, ce exprimare), zic sa am si conditii optime, care este :D
Da' ei nu zic la fel, cel putin in ceea ce priveste transportul :-w
Trimiteți un comentariu