Pe baricade

N-am vrut sa "aniversez" o saptamana de disparitie totala de pe blog si, in aceeasi nota, n-am vrut sa va faceti griji pentru mine, intrebandu-va ce-oi mai face, de ce n-am mai scris si daca mai am de gand.

Sunt aici si sunt bine. Ma rog, nu extraordinar de bine, dar am facut un miiiic pas in drumul catre asta. Am fost extrem de ocupata in ultimele zile si, cand nu faceam asta (adica nu eram ocupata), incercam sa dorm. Ceea ce s-a dovedit a fi destul de complicat, taman pentru ca ma gandeam la chestiile care ma tin ocupata cand nu dorm. Incurcata fraza, dar ati prins ideea.

Anyway, in ultimele 48 de ore am dormit 7 (puse cap la cap), am mancat mai nimic si am avut treaba de sa-mi pun si-n cap. Drept pentru care acum sunt intr-o dispozitie extrem de ingaduitoare fata de omenire, adica dau din cap, zambesc blajin si n-am energie sa leg nici doua fraze :D

Asa ca va multumesc anticipat pentru intelegerea de care-ati dat (si stiu ca o sa mai dati) dovada, va multumesc si pentru ca ca ma cautati sa vedeti ce mai fac si ce-am mai scris si ne citim. Cat de curand, sper.
Aveti grija de voi si (sfat din intelepciunea recent dobandita :D) nu va fortati limitele. Corpul va da impresia ca poate "duce" foarte mult, dar cand se decide sa traga pe dreapta, nu semnalizeaza. Voilà metafora...