Scurt moment de pus cenusa in cap

Bag seama ca a devenit o obisnuinta sa scriu numai duminica… nu este ceva intentionat, dar pur si simplu asa se nimereste: in timpul saptamanii ma iau cu altele (dupa ce ajung acasa, adica in jurul orelor 17), sunt obosita, cateodata usor agasata si, cu siguranta, nu in dispozitie creativa.

Mai un chat cu prietenele (cat de dor mi-e de ele, iar YM sau Skype nu ne mai ajung demult), mai un “Dr. House“ (am ajuns la seria a saptea intre timp si ma gandesc cu maxima neplacere ca o sa termin in curand episoadele disponibile), mai un pahar de vorba cu omul si deja mi se face somn. Sambata e zi de treburi administrative, care – de asemenea – nu ma stimuleaza sa incep sa scriu, deci mai ramane duminica…

Sper ca lucrurile se vor imbunatati si din punctul asta de vedere si ca, in saptamanile urmatoare, voi gasi mai des resursele necesare pentru a scrie. Fiindca, asa cum am mai spus, putine sunt activitatile care sa-mi faca mai multa placere.

Nici sa citesc nu am mereu dispozitie. In continuare cumpar carti, pe care le asez cu drag in biblioteca si pe care-mi propun cam in fiecare zi sa incep sa le citesc. Si seara, cand sting lumina, ma gandesc: “iar n-am citit nimic azi”. Asta ca sa nu mai pomenesc de sutele, deja, de carti in format electronic. Dar pe ele le-am pus in standby pana o sa-mi iau un Kindle, asa ca macar in privinta lor nu ma mustra (prea tare) constiinta.

Sa nu credeti ca n-am incercat sa scriu si in unele seri din timpul saptamanii; m-am gandit ca, daca reusesc sa-mi impun o anume disciplina in privinta asta, va fi numai de bun augur pentru cartea pe care-mi doresc s-o scriu.

Numai ca n-am izbutit. Deocamdata. Pana cand se va intampla acest lucru, cuget daca sa  schimb sau nu titlul blogului in “Scriitoare de duminica”…

Ok, asta a fost un mic preambul, pe care l-am scris in egala masura pentru voi si pentru mine (in incercarea de-a justifica de ce scriu mai putin ca de obicei). Mi-am propus sa scriu azi despre o chestiune pe cat de importanta, pe atat de delicata: credinta mea in Dumnezeu.

Dar asta se va intampla in cursul serii, intrucat nu peste mult timp va trebui sa ies in oras cu o amica. Lucru de care nu am niciun chef, intre noi fie vorba, dar nu am gasit nicio modalitate suficient de credibila si, in acelasi timp, de eleganta de a o refuza.

Chiar, poate-mi dati vreo idee: voi cum procedati cand vreti sa va “fofilati”? Precizez ca femeia in cauza e o tipa ok in foarte multe privinte, doar ca e cam iscoditoare (nu agreez deloc genul asta de oameni) si insistenta. Iar eu, desi sunt diplomata de regula, nu pot gasi o solutie care sa n-o jigneasca si care sa ma scuteasca de intalnirile astea (tot e bine ca nu-s prea frecvente). Ah, si sunt cea mai proasta mincinoasa ever.

Ne citim. Pana atunci, duminica linistita si odihnitoare sa aveti!


Later edit: n-am terminat materialul de care spuneam mai sus. Ramane pentru maine. Intalnirea aia pe care n-am reusit s-o contramandez s-a prelungit. Si cred ca ma paste si-un pui de raceala. Ma duc sa ma oblojesc vitejeste.