Peste categoria "link-ul saptamanii" s-a cam depus praful... asa ca mi-am zis sa iau maturica si s-o scot nitel la lumina.
Melodia de mai jos si contextul in care a fost interpretata de Susan Boyle ma fac intotdeauna sa cad pe ganduri si sa am "piele de gaina". Chiar daca au trecut 2 ani de cand o sala intreaga o ovationa in extaz, iar membrii juriului nu-si reveneau din uimire si chiar daca am ascultat piesa asta, respectiv am vizionat videoclipul de sute de ori, tot simt ca mi se pune un nod in gat de fiecare data.
Nu pot sa pun aici clip-ul ("embed code" a fost dezactivat, am incercat toate clip-urile piesei pe youtube), dar las link-ul.
http://www.youtube.com/watch?v=RxPZh4AnWyk
Sunt convinsa ca stiti piesa, dar mai ascultati-o o data. Si inca o data. Pana cand veti patrunde dincolo de melodie si de cuvintele acesteia. E o lume intreaga in vocea lui Susan. E o voce care vorbeste despre doruri sfasietoare, dorinte inabusite si visuri moarte. E o lume trista, dar care - paradoxal - i-a deschis calea spre zari spre care pana atunci nu indraznise nici sa ridice ochii. Dar despre care stia ca exista si ca le merita.
O ascult, am iar nodul in gat si ma gandesc la un vis de-al meu care-a murit si care, oricat de melodramatic ar suna asta, a luat ceva din mine cand s-a dus. Am invatat sa traiesc fara el, desi mi-au fost necesari aproape 15 ani pentru asta. Dar nimic nu ma impiedica sa visez in continuare.
Si o sa simt ca I lived (another) dream in clipa in care voi trage aer in piept si voi incerca sa opresc clipa in fata la Taj Mahal. Am mai avut sentimentul asta de doua ori. O data la Parthenon si a doua oara langa Gioconda. N-am putut opri clipele, insa le-am putut lua cu mine. Si abia astept sa colectionez si alte clipe asemeni lor. Doar nu credeti c-o sa ma opresc la Taj Mahal...
Pe principiul "unde se duc randunelele, cand se duc?", v-as intreba: voi ce vis visati, cand visati?
http://www.youtube.com/watch?v=RxPZh4AnWyk
Sunt convinsa ca stiti piesa, dar mai ascultati-o o data. Si inca o data. Pana cand veti patrunde dincolo de melodie si de cuvintele acesteia. E o lume intreaga in vocea lui Susan. E o voce care vorbeste despre doruri sfasietoare, dorinte inabusite si visuri moarte. E o lume trista, dar care - paradoxal - i-a deschis calea spre zari spre care pana atunci nu indraznise nici sa ridice ochii. Dar despre care stia ca exista si ca le merita.
O ascult, am iar nodul in gat si ma gandesc la un vis de-al meu care-a murit si care, oricat de melodramatic ar suna asta, a luat ceva din mine cand s-a dus. Am invatat sa traiesc fara el, desi mi-au fost necesari aproape 15 ani pentru asta. Dar nimic nu ma impiedica sa visez in continuare.
Si o sa simt ca I lived (another) dream in clipa in care voi trage aer in piept si voi incerca sa opresc clipa in fata la Taj Mahal. Am mai avut sentimentul asta de doua ori. O data la Parthenon si a doua oara langa Gioconda. N-am putut opri clipele, insa le-am putut lua cu mine. Si abia astept sa colectionez si alte clipe asemeni lor. Doar nu credeti c-o sa ma opresc la Taj Mahal...
Pe principiul "unde se duc randunelele, cand se duc?", v-as intreba: voi ce vis visati, cand visati?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu