Fără sirop, despre Valentine's Day

Dacă despre faptul că sunt un fel de Grinch al obiceiului "trash the dress" v-am povestit, că sunt şi un Grinch al Valentine's Day aflaţi abia acum.

Motivele mele nu-s cu nimic deosebite faţă de ale altora care-mi împărtăşesc părerea. Cel mai mult îmi displac următoarele aspecte: faptul că foarte multă lume a "împrumutat" această sărbătoare pe principiul "monkey see, monkey do" şi ideea "azi trebuie să ne iubim mai mult ca de obicei" (no shit). Tot respectul meu pentru oamenii care cred în mod real în această zi şi însemnătatea ei, dar puţini sunt aceia.

Daaar, faptul că văd aşa lucrurile nu înseamnă că n-am sărbătorit şi eu Valentine-ul. De două ori, chiar. Mă rog, într-un fel mai degrabă metaforic şi cam fără voia mea :))

1. Iguana cu ursuleţi

Acum nişte (mulţi) ani, tânără şi fără obligaţii fiind, se ţinea un tip de capul meu. Eu nu combăteam la amoarea lui, dar aspectul nu părea sa-l preocupe în mod deosebit.
Se apropia Valentine's. Yours truly, ca şi-n ziua de azi, anti dulcegării, ursuleţi împopoţonaţi, inimioare, declaraţii si alte şerbeturi.

El nu ştia asta şi, cu vreo 2-3 zile înainte, îmi propune sa iesim în seara cu pricina. Eu accept, fără să fac legătura că e 14 februarie. Legătură pe care n-o făcuse nici el, că numai ce l-a trăznit revelaţia: 

- Aaa, atunci o să fim în 14!

Aşa, şi ce-i cu asta?

- Păi trebuie să-ţi iau un cadou, oftează el, de parcă l-aş fi pus să care bolovani.

După cum tocmai v-am spus, în ceea ce mă privea, nu ''trebuia să'' nimic. Da' putea să vină cu o floare fără să mă anunţe, dacă tot credea că e important pentru mine.
Ca urmare, m-au apucat spumele.

- Da, dragă, sigur că trebuie. Şi nu aşa, oricum: vreau flori, ursuleţ, felicitare şi inimioară. Dacă tot e bal şi trebuie, apoi bal să fie.

Tipul zice da, normal, tot la asta se gândise şi el.

Lume, şi se înfiinţează omul în seara respectivă ... avea un buchet de frezii. Mă invită să mâncăm ceva. Pe drum eu muream de curiozitate, că nu se vedea unde avea restul de cadouri. N-am zis nimic.

Ajungem la restaurant, comandăm. ''Să-ţi dau cadoul", spune el, ceremonios. Şi scoate un plic, în care se afla o felicitare pe care scria ''Happy Valentine" pe care erau desenaţi ursuleţi care ţineau în braţe inimioare. În interior scrisese ''Valentin fericit, iguano! Sper că n-am uitat nimic...''.

(Chestia cu "iguana" nu mai ştiu de unde venea. Beat me, dar nu-mi aduc aminte cum ajunseserăm la asta).

Bineînţeles, m-a pufnit râsul. Chapeau bas, tipul fusese la înălţime. I-am povestit ce avusesem în cap când i-am cerut toate alea. Mi-a spus că-şi dăduse seama că nu-s vreo piţi care chiar să pretindă la modul serios cadouri şi că am umor, aşa că şi-a permis figura cu felicitarea. 

N-am făcut purici împreună, dar întâmplarea, după cum se vede, n-am uitat-o :))

2. Stele verzi şi compot

Cu şase ani în urmă, chiar pe 14 februarie am avut prima programare la stomatolog de când ajunsesem în Germania. Motiv pentru soţ (care mă însoţise la cabinet, fiindcă pe-atunci nu vorbeam deloc germana) să-mi spună că, iată, nu mă pot plânge că nu m-a scos nicăieri de Valentine. Care este :))

Doctorul trebuie să fi fost şi el vreun Grinch, ceva :D În mod total lipsit de romantism, mi-a făcut o extracţie de urgenţă în timpul căreia aproape mi-au dat lacrimile, în ciuda dozei duble de anestezic. Dar omul semăna leit cu Alain Delon, aşa că l-am iertat :)) Şi pentru stelele verzi care-mi defilaseră prin faţa ochilor, şi pentru faptul că unicul aliment pe care l-am putut consuma în seara aceea a fost un compot de cireşe. 

Ţin minte doar cum, după ce se terminase totul, m-a lăudat: "You were good". Din punctul ăsta de vedere, faină amintirea :))

Şi la final, vă dau să citiţi ceva oarecum de sezon :D

http://www.bloguluotrava.ro/noile-reguli-ale-flirtului-pe-facebook-sms-e-mail/