"Boardwalk Empire" ("Imperiul din Atlantic City")

După "Breaking Bad", un serial pe care-l consider şi-acum unul dintre cele mai bune care-au fost făcute vreodată, mi se părea greu de crezut că aş putea găsi unul care să mă captiveze la fel de mult. Şi totuşi, l-am găsit. Este vorba despre "Boardwalk Empire" - tradus, destul de reuşit aş putea spune, drept "Imperiul din Atlantic City".

Ceea ce m-a atras la acest serial a fost în primul rând faptul că producătorul executiv este Martin Scorsese, regizorul meu preferat. Îmi plac extraordinar de mult filmele lui, felul în care ştie să dea viaţă unor poveşti şi să construiască personaje. De fiecare dată când am urmărit un film realizat de el, m-am simţit transpusă în universul creat acolo. Iar cu "Boardwalk Empire" a reuşit acelaşi lucru, deşi n-a fost decât producător executiv; dar s-a simţit mâna lui, asemenea unui tablou unde maestrul accentuează decis şi inconfundabil contururile trasate pe alocuri ezitant de pictorul aflat, încă, pe drumul afirmării. Fiecare episod este atât de bine realizat, încât pare un film în sine.

Acţiunea se desfăşoară în plină epocă a prohibiţiei, cunoscută şi sub numele de "Experimentul Nobil" şi a cărei supremă ironie a fost că, în perioada celor 13 ani cât a durat, s-a comercializat şi consumat mai mult alcool decât atunci când acest lucru nu era interzis. Steve Buscemi îl interpretează pe Enoch ("Nucky") Thompson, trezorierul oraşului Atlantic City, un politician corupt până-n măduva oaselor şi, în acelaşi timp, gangster. Atlantic City reprezenta, prin faptul că era oraş-port, un punct strategic pentru comercializarea de alcool, iar Nucky a speculat din plin acest lucru - având de partea sa pe şerif (fratele său, Eli) şi pe primar, instalat în funcţie prin manipularea şi fraudarea alegerilor, demers în care Nucky s-a implicat activ. 

Personajele-cheie din film au existat în realitate, iar asta adaugă un plus de condiment întregii atmosfere. Al Capone, Lucky Luciano, Arnold Rothstein sau însuşi Nucky Thompson sunt creionaţi iscusit şi veridici. Lupta pentru monopol în comercializarea alcoolului se împleteşte cu răzbunări personale, trădări şi intrigi sentimentale complicate, iar crima reprezintă metoda cea mai simplă şi mai la îndemână de a rezolva o problemă, toate acestea pe fundalul unei vieţi trăite fie la marginea fie, mult mai frecvent, în afara legii. 

Vincent Piazza (Lucky Luciano) şi Michael Stuhlbarg (Arnold Rothstein)

Scenografia este magnifică. Decorurile sunt construite cu foarte multă atenţie pentru detalii, iar în ceea ce priveşte costumele, acestea au fost concepute după ce în prealabil s-au studiat cataloage de modă din epoca respectivă. Rezultatul este un tuşeu de autentic absolut fermecător.

Sezonul următor (al cincilea) va fi şi ultimul, pentru că esenţele tari se ţin în sticle mici. Voi reveni cu un post după finalul serialului, final care sper că va fi pe măsura celor patru sezoane difuzate până acum.