N-aveam de gând să blogger-esc azi (iar am o săptămână cu schimbul 2, prin urmare sunt groggy), dar umblând brambura pe net am dat peste un text la adresa unui serviciu de curierat din România.
Am zis "text", pentru că articol nu-i pot spune. Sunt vreo 5 rânduri şi-o poză. Autorul, căruia nu-i voi da link deoarece, după cum v-am mai explicat, unii tind să se inflameze că "mvai, cutărică face trafic pe spatele meu", e teribil de ofuscat din cauza unei înştiinţări primite printr-un sms de la Fan Courier. Pasămite fusese anunţat că pachetul pe care-l aştepta i se va livra în intervalul orar 9-17 şi se dădea şi numărul de telefon al curierului.
De ce e revoltat omul, v-aţi putea întreba. Păi cum vine asta, domn'le? Adică el, oh, tocmai EL, să stea acasă toată ziua? Auzi ce nesimţire, într-o zi de muncă să anunţi că livrarea se face între orele 9 şi 17? Adică ceeeee, pui clientul să stea acasă să te aştepte? Sau - şi aici omul nostru se sufocă de indignare - ar trebui cumva să-l sune pe curier, să-l întrebe când crede că ajunge în zonă? Tot el să sune? Pfua, după ce că le-a făcut onoarea de-a le folosi serviciile?!
Nu ştiu voi, dar eu mă iau cu mâinile de cap. De acord, foarte multe lucruri nu funcţionează cum trebuie în România, însă în cazul dat nu văd absolut nicio problemă. Văd numai lipsă de bun-simţ. În primul rând... de unde până unde te scandalizezi că livrează "în orele de program"? Breaking news, şi curierul ăla are un program de muncă, n-am citit pe nicăieri că ar fi sclav, obligat să lucreze numai când tu, CLIENTUL, ai dispoziţie şi ţi s-au aliniat planetele să primeşti un colet.
Mai departe. Ai la dispoziţie numărul de telefon al curierului. Ce-i aşa de greu să-l suni, "salut, sunt Prinţesa din povestea cu bobul de mazăre, primesc un pachet astăzi, cam când estimezi că ajungi la adresa cutare?".
În Germania lucrurile sunt foarte simple. Curierul încearcă de două ori să-ţi livreze pachetul; dacă nu dă de tine încearcă să-l predea la un vecin, iar dacă nici vecinul nu-i acasă, baftă şi spor în ramură, găseşti în cutia poştală un aviz că s-a încercat livrarea şi să faci bine să vii singur să-ţi ridici coletul în interval de şapte zile lucrătoare, la adresa cutare. Orvoar şi n-am cuvinte, nu-şi bate nimeni capul mai mult. Din ce-am citit în comentariile lăsate de cititori, şi-n alte ţări europene (Italia, Belgia) e la fel.
Numărul de telefon al curierului? Ce vorbeşti, Franz? N-am pomenit aşa-ceva. Ce-ar fi dacă toţi clienţii ar avea numerele curierilor? N-ar mai ajunge ăia să facă livrări, ar sta numai de telefoane şi de negocieri: nu sunt acasă la ora aia, dar nu puteţi veni mai devreme, ori mai târziu, ori, ori...
Sau aşa:
- Alo? Vă vorbeşte clientul vostru, domnul Icsulescu în persoană.
- (pauză şocată).... Oooo, stăpâne, tocmai tu te-ai coborât din Olimp să-ţi suni umilul slujitor? Cu ce te pot servi, o, mărite?
- Auzi, mah, sclavule? La ora 7 dimineaţa precis să fii la uşa mea cu pachetul, că n-am timp să stau după tine. Ai înţeles? Un minut să întârzii, şi voi pogorî furia Olimpului asupra ta.
- Scopul vieţii mele este să te slujesc, stăpâne! Voi fi la uşa ta încă de la ora 5 şi voi aştepta două ore, fericit că pot să te servesc.
... probabil cam în felul ăsta îşi imaginează unii că ar trebui să fie serviciile de curierat.
Pentru că ignoranţă şi tupeu. Una dintre cele mai nefericite combinaţii posibile.
Postări
6 comentarii:
In USA iti lasa pachetul la usa, daca nu esti acasa. E posibil ca altcineva sa ti-l ridice. Anunti ca nu ai primit si primesti banii inapoi. Sau, pui adresa unde lucrezi. E cel mai bine, am experimentat noi.
Aici se incearca o singura data (doar DHL vine de trei ori), nu esti acasa, primesti SMS ca pachetul tau se gaseste la oficiul postal din zona in care locuiesti (care de obicei se gaseste intr-un supermaket, cu orar 7-23), te duci singurel si ti-l ridici.
Cel mai naspa serviciu de curierat, UPS, care nu lasa notificari, gasesti informatia respectiva, pe site-ul lor, cand introduci numarul ala de pe pachet. Si il ridici de la sediul lor, care e la dracu cu carti, intr-o pustietate, numai ei si maracinii.
Ai insa posibilitatea, sa schimbi adresa de livrare, la serviciu. Daca nu dai informatii precise, ca aia e o companie, cum o cheama, la ce etaj e, codul de la lift, poti sa uiti!
Mie imi place sa-l ridic de la supermarket, in legea mea, fara sule-n coaste, ca e graba.
Pe la uşa mea au trecut destul de multe firme de curierat şi încă mai trec (deh, îmi place să fac cumpărături online). Vin şi câte trei într-o zi. De obicei anunţă când vin, sună înainte, dacă nu sunt acasă încercăm să ne întâlnim într-un punct comun, etc. Ei bine, dar este un curier care reuşeşte să mă scoată din sărite lunar. Luna trecută mă sună să-mi zică că el nu ştie unde e blocul meu, aşa că să mă duc în strada principală să-mi dea coletul. Mă rog, îmbrac pruncul, fug cu el în braţe, pe când ajung la jumătatea drumului, sună domnul nervos...că unde sunt, că el mă aşteaptă deja..să mă duc mai repede...Măresc pasul, ajung într-un final gâfâind după ce am cărat şi copil de 14 kg în braţe, şi dau să plătesc. Îi înmânez banii, îmi dă chitanţa şi aştept restul. Curierul zice sec: N-am să vă dau rest. Se urcă în maşină şi pleacă. Cu vreo 7 lei bacşiş făcut cu nesimţire. Când coletul costase 22 lei.
Ei, luna asta, comandând de la aceaşi firmă...sună tot acelaşi curier. Aceaşi poveste, ca nu ştie unde e blocul, că maşina e prea mare şi nu intră, să merg eu după el, că e doar un colet mic. Ei, mi-am zis, las că-ţi arăt eu ţie de data asta. " La bloc ajungeţi aşa şi aşa i-am răspuns. Şi pentru că tot e un colet mic şi nu puteţi intra cu maşina, puteţi să-l aduceţi în mână!" i-am transim domului curier. "Dar nu puteţi veni dv după el?" "Nu!" i-am răspuns sec. A sosit după vreo 15 minute, cu maşina, care, ca să vezi, a intrat pe stradă. Sună la interfon. "La ce etaj trebuie să urc?" "La 4"! "Vai de mine, până la 4! Poi e mult de urcat până la patru!" Îl aud cum urcă bodogănind scările.Sună la uşă. Îmi dă coletul, îi dau bani ficşi. Iese pe uşă, şi din uşă îmi zice: Ce bine că aţi avut bani ficşi. Că eu nu mai veneam încă odată să vă aduc restul, dacă nu aţi fi avut"! WHAT?!!!
Deci, i-am declarat război.
Da, adresa de serviciu o folosim şi noi de multe ori, e într-adevăr soluţia optimă :)
Despre UPS i-am mai auzit şi pe alţii plângându-se, se pare că e chiar un serviciu prost.
Aici e foarte frecvent să laşi pachetul la vecini, noi suntem doar 4 apartamente pe scară şi mereu preluăm colete unii pentru alţii.
Singura dată când am refuzat a fost când un curier de la Hermes a sunat la ora 9 seara (!!), dacă nu vrem să preluăm un colet pentru teatrul cutare.... care teatru, da, e în apropierea locuinţei noastre, dar wtf, de-acum preluăm pentru toată strada? Plus că, nah, e instituţie, or avea alte reguli, a doua zi urma să nu fim acasă şamd.
Vai de mine, Ale, ce nesimţit!!!! :-O
Am trăit şi noi o experienţă asemănătoare, când ne-am luat prima maşină de spălat după ce abia ne mutaserăm împreună (în Bucureşti). Preţul includea transport şi montaj. Vin 2 zdrahoni, urcă maşina pe scări (la etajul 3), o montează mârâind, iar la final cică: "dacă ştiam că staţi la etajul 3, nu mai urcam, vă lăsam maşina jos".
Na poftim :))
Trimiteți un comentariu