34

A rămas mai puţin de-o oră şi s-a dus ziua mea, dar încă mai am timp să vă invit la un pahar de şampanie. Cu Leonardo :)

Vă mulţumesc din tot sufletul pentru urările voastre, din comentariile precedentelor articole. Înseamnă foarte, foarte mult pentru mine.

N-am lucrat azi. Şi, contrar mormăielilor mele pesimiste de acum câteva zile, am avut parte de o zi plină, de care m-am bucurat. 

Am răspuns la telefoane, mail-uri şi mesaje. Am primit cadouri, şi mai am de primit. Un DVD cu Zubin dirijând orchestra Maggio Musicale Fiorentino într-un concert organizat în memoria lui Giuseppe Verdi, prin care se comemorează 100 de ani de la moartea lui. Un parfum "Wish" de la Chopard. Pe drum este încă un DVD cu un documentar ;) şi alte câteva lucruri.

Seara am ieşit la o prăjitură, că numai asta mă interesa. Terasele - arhipline, dat fiind că în seara asta a jucat Germania cu Ghana şi lumea se strânsese să vadă meciul pe televizoarele instalate la aproape fiecare terasă. Mă rog, vorba lui Caragiale, n-au prea avut ce procopseală să vază.... 2-2 cu Ghana şi ai pretenţii la titlu? Haida-de :))

Aşa. Mă uit în meniu, prăjitură cu ciocolată şi cireşe şi-un moţ de frişcă, am zis. Poftiţi, doamnelor calorii, nu vă înghesuiţi... este loc pentru toată lumea :D De băut? Ciocolată albă cu vanilie, citesc. V-am mai zis că sunt fan absolut al ciocolatei albe? Asta să fie. 

Lume, şi-mi aduce chelnerul o cană cu ceea ce părea să fie lapte cald, şi un baton de ceva alături pe farfuriuţă. Tot pe farfuriuţă se aflau o linguriţă şi o sculă dubioasă, semănând cu un fel de tel rotund.

- Cu asta ce se presupune c-ar trebui să fac? mormăi, răsucind obiectul în mână şi uitându-mă bănuitoare la micul baton, pe care-l miros: părea un fel de glucoză.

Bărbatul preia problema inginereşte. 

- Ce ai în cană?

Amuşin, ca un ogar conştiincios.

- Da' gustă, femeie, că nu muşcă.

Hmm.

- Lapte, zic triumfătoare, dar şi oarecum confuză: unde e ciocolata mea albă?  

- Pune batonul ăla în lapte şi mestecă. Da, cu chestia aia rotundă.

După efectuarea acestei complicate proceduri, am obţinut o băutură fierbinte cu gust de ciocolată albă. Cu vanilie, sau ceva pe-acolo. N-a fost rea, dar mă întreb de ce n-or executa ei la bucătărie operaţiunea baton-topit-în-cană. Ar fi cu siguranţă mai de efect decât atunci când o faci tu însuţi. 

În încheierea zilei de azi, îl las pe Zubin să-mi spună încă o dată "La mulţi ani" :)

(E vorba de nişte variaţiuni pe tema piesei "Happy Birthday", aparţinând lui Peter Heidrich şi foarte reuşite, dacă mă-ntrebaţi pe mine).