luni, 23 iunie 2014

Perspicacitate


O scrisoare neaşteptată de la banca unde ai contul este întâmpinată cu o ridicare din sprâncene şi-un oftat de exasperare: "ce mai vor şi ăştia?". Rupi febril plicul, despătureşti hârtia şi citeşti pe repede înainte, gogâlţ-gogâlţ. 

"Stimate domnule Icsulescu,

am constatat că doamna Icsculescu foloseşte contul dumneavoastră cu numărul xxxxxxxx pentru tranzacţii proprii, cu toate că este doar împuternicit, nu titular de cont. Acest lucru nu este permis. De aceea, începând cu data de 30.07, nu va mai putea face plăţi din acest cont".

Bla-bla, urmează câteva detalii legate de neregularitatea doamnei Icsulescu, încheiate cu recomandarea de-a converti contul într-unul comun, în care atât domnul cât şi doamna să fie titulari. La sfârşit, evident, se mulţumeşte pentru înţelegere (de parcă, în situaţia dată, ai avea de ales dacă să fii sau nu înţelegător).

Toate bune şi, mă rog, mai mult sau mai puţin frumoase, dar doamna Icsuleasca foloseşte acest cont în calitate de împuternicită de aproape şapte ani. Tot de-atunci are card, a autorizat plăţi din acest cont, a făcut chiar şi achiziţii online, de mai bine de trei ani primeşte salariul în contul cu pricina, deci ani de zile de tranzacţii şi "circuit" al diverselor sume, iar dintr-odată, ce să vezi, vigilenţii au "constatat". Vai de mine, câtă eficienţă, să nu le fie de deochi, ptiu, ptiu.

Ne-am dus azi la bancă să vedem cum rezolvăm dandanaua. Cucoana de la ghişeu, foarte amabilă până i-am explicat despre ce-i vorba şi i-am arătat scrisoarea, moment în care s-a strepezit. 

- Împuternicirea nu echivalează cu a fi titular de cont, plescăie ea autoritar. De aceea împuternicita nu are dreptul de a face tranzacţii pe numele ei din contul acesta.

Omul explică: aşa i s-a recomandat de către funcţionarii băncii în toamna anului 2007, când am venit eu aici şi ideea a fost să pot dispune de acest cont cu aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii ca şi el.

- Împuternicirea nu este acelaşi lucru cu a fi titular, repetă individa, apăsat. Trebuie să convertiţi contul pentru a fi cont comun.
Păi da, ştiam toate astea din scrisoare, deci deocamdată nu se poate spune că am fi cu mult mai deştepţi. Cucoana ne expediază într-un birou unde ne întâmpină un pitpalac birocrat şi amabil. Explicăm tărăşenia da capo. 

- Desigur. Împuternicirea nu este acelaşi lucru cu a fi titular, grăieşte el înţelept.
Îl suspectez că a copiat după cucoană. Or fi stat în aceeaşi bancă.

În fine, aflăm că procedura de convertire e simplă şi durează cam o săptămână până când contul va fi convertit. Avem acte de identitate la noi? Avem, deci putem face pe loc treaba. Pitpalacul scoate nişte formulare şi se aşterne pe scris. E stângaci, deci scrie încet, apăsat, oarecum nesigur. Greşeşte, taie, scrie din nou, apasă o tastă, sistemul îl deloghează, stai să se logheze din nou. 

- Numărul de telefon este xxxxxxxxxxxx? îl întreabă pe om.
Nu, o cifră era greşită. Pitpalacul e siderat. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Trebuie să corectăm în sistem, zice. Mai scoate un formular, cârcăleşte conştiincios şi-l dă omului să semneze. Formularul are un titlu complex şi profund, gen "autorizare de prelucrare a datelor cu caracter confidenţial". My oh my. Termină cu asta, se întoarce la formularele iniţiale, scrie înceeeet, ca un şcolar silitor. În micul birou nu se aude decât zumzetul aerului condiţionat. 

- De cât timp aveţi cont la noi? sparge el tăcerea. Şi de ce nu e cont comun?
Se miră foarte tare când aude că aşa am fost sfătuiţi la vremea respectivă (mă rog, respectând adevărul istoric, omul a fost sfătuit, nu eu - la vremea aia nu ştiam germană decât cel mult cât să dau bună ziua).
- O eroare umană, conchide el, împăciuitor.
A terminat de scris. Era şi timpul, cred că se făcuseră vreo 20 de minute de când se îndeletnicea cu asta. Mă întreabă dacă am card. Păi am, am avut din capul locului. De ce, o să primim carduri noi din cauza convertirii ăsteia?
- Păi dumneavoastră nu, îi spune omului. Dumneavoastră însă (către mine), va trebui să vă informaţi angajatorul.
Ha? De ce, nu rămâne acelaşi cont şi acelaşi IBAN? Ba da, zice, nu se schimbă nimic. Păi şi-atunci? 
- Ah, aveţi şi dumneavoastră card?
D'ohhh. Nu trecuse un minut de când îi spusesem.
- Şi primiţi salariul pe acest card? În acest cont? 
Mă doare capul.
-Ah, păi atunci nu trebuie să mai faceţi nimic. 

N-aş paria deloc pe asta. Aştept cu negrăit interes să văd dacă săptămâna viitoare mai pot face ceva în cont. Indiferent ce :)))

4 comentarii:

  1. Stilul tau e savuros; imi aminteste putin de Isabel Allende.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E unul din cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodată. Îţi mulţumesc. M-ai copleşit :) Pe de altă parte, ceea ce mi-ai spus îmi dă curaj. Marele meu vis a fost (este...?) acela de-a deveni scriitoare. Îl cam abandonasem, mă gândeam că a fost doar o iluzie de tinereţe. Dar dacă, totuşi...?

      Ștergere
  2. Draga Greta,

    de curand ti-am descoperit blogul si sunt f incantata de asta. Loooove your writing style! Hugs xx

    Delia
    Ps. Inca mai rad de 'pitpalacul birocrat' -hilarious :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun venit, Delia! :) Îţi mulţumesc mult pentru compliment şi pentru că eşti aici :)

      Ștergere