Peste leapşa-foileton s-a cam depus praful, drept pentru care m-am gândit să pun în funcţiune pămătuful antistatic. Cea de-a noua temă invită la o divagaţie pe tema rolului educaţiei în dezvoltarea fiecăruia. Doar scriind chestia asta şi simt cum mi se bulucesc literele în vârful tastelor. Un bob zăbavă, să trag aer şi să-mi ordonez ideile.
Aşa, am tras şi-am ordonat :D În primul rând, ce înseamnă educaţie? Din punctul meu de vedere, a absolvi o facultate nu înseamnă automat că eşti educat. Similar, lipsa unei diplome universitare nu presupune lipsa educaţiei.
Aşa, am tras şi-am ordonat :D În primul rând, ce înseamnă educaţie? Din punctul meu de vedere, a absolvi o facultate nu înseamnă automat că eşti educat. Similar, lipsa unei diplome universitare nu presupune lipsa educaţiei.
Am întâlnit în viaţă multe cazuri de persoane "cartonate", cărora le lipseau noţiuni elementare de cultură generală, sau care nici în domeniul de pregătire nu erau prea informaţi, sau care nici nu scriau corect româneşte. Da' aveau carton? Aveau. La polul opus, ştiu oameni care nu au absolvit facultatea, dar care vorbesc cinci limbi străine, au citit biblioteci întregi şi au funcţii de răspundere. În ambele cazuri un rol esenţial îl deţine "materialul clientului". Educaţia nu trebuie confundată nici cu inteligenţa, nici cu dorinţa cuiva de-a se autodepăşi.
Aşa stând lucrurile, nu voi aborda întrebarea din punct de vedere al educaţiei "atestate" de absolvirea unei forme de învăţământ superior. Sigur, nu pot nega rolul şcolii. Şcoala îţi deschide noi orizonturi, îţi permite accesul în alte lumi şi în anturaje care te stimulează. În aceeaşi notă însă, apreciez enorm un zidar care se străduieşte să-şi depăşească nivelul şi manifestă curiozitatea de a şti. Pentru că despre asta e vorba, de fapt. Despre dorinţa omului de a învăţa, de a citi, de a afla.
În România predomină încă prejudecata potrivit căreia un om fără facultate e un om incomplet. Uite-aşa a ajuns Andreea Tonciu să termine o facultate (Management Turistic), deşi a emis perle precum "capitala Angliei este Marea Britanie", "capitala Chinei este Tokyo" sau "Chişinău e o ţară". La o facultate cu specializare în turism, ai crede că a învăţat şi ceva geografie. Dar probabil se dusese să ude buretele :))
(Apropo de duduia Tonciu, tot ea a postulat, printre altele: "bradul nu e o plantă, e un arbore", "găina are dinţi" sau "ciupercile nu sunt plante, ciupercile sunt ciuperci". Bine că are facultate.... vă imaginaţi ce-ar fi dat din ea dacă n-avea? :D).
Curiozitatea la care mă refeream mai sus nu este neapărat corelată cu instruirea universitară. Un om care citeşte mult va fi curios şi să asculte muzici din cele mai diverse, şi să călătorească, şi să meargă la teatru, şi să priceapă cum funcţionează un termostat. Aspecte care sunt destul de sigură că o lasă rece pe Tonciu, ca să rămân la exemplul ei. Şi care sunt cruciale în dezvoltarea cuiva.
Desigur, faptul că un om citeşte mult nu înseamnă că va avea o pâine mai albă numai datorită acestui fapt. Dar un om instruit va dori mai mult de la viaţă. Şcoala este foarte importantă, da. N-am să-mi schimb niciodată părerea în privinţa asta. Marea întrebare - şi provocare - este cum e abordată educaţia şcolară.
Aşa stând lucrurile, nu voi aborda întrebarea din punct de vedere al educaţiei "atestate" de absolvirea unei forme de învăţământ superior. Sigur, nu pot nega rolul şcolii. Şcoala îţi deschide noi orizonturi, îţi permite accesul în alte lumi şi în anturaje care te stimulează. În aceeaşi notă însă, apreciez enorm un zidar care se străduieşte să-şi depăşească nivelul şi manifestă curiozitatea de a şti. Pentru că despre asta e vorba, de fapt. Despre dorinţa omului de a învăţa, de a citi, de a afla.
În România predomină încă prejudecata potrivit căreia un om fără facultate e un om incomplet. Uite-aşa a ajuns Andreea Tonciu să termine o facultate (Management Turistic), deşi a emis perle precum "capitala Angliei este Marea Britanie", "capitala Chinei este Tokyo" sau "Chişinău e o ţară". La o facultate cu specializare în turism, ai crede că a învăţat şi ceva geografie. Dar probabil se dusese să ude buretele :))
(Apropo de duduia Tonciu, tot ea a postulat, printre altele: "bradul nu e o plantă, e un arbore", "găina are dinţi" sau "ciupercile nu sunt plante, ciupercile sunt ciuperci". Bine că are facultate.... vă imaginaţi ce-ar fi dat din ea dacă n-avea? :D).
Curiozitatea la care mă refeream mai sus nu este neapărat corelată cu instruirea universitară. Un om care citeşte mult va fi curios şi să asculte muzici din cele mai diverse, şi să călătorească, şi să meargă la teatru, şi să priceapă cum funcţionează un termostat. Aspecte care sunt destul de sigură că o lasă rece pe Tonciu, ca să rămân la exemplul ei. Şi care sunt cruciale în dezvoltarea cuiva.
Desigur, faptul că un om citeşte mult nu înseamnă că va avea o pâine mai albă numai datorită acestui fapt. Dar un om instruit va dori mai mult de la viaţă. Şcoala este foarte importantă, da. N-am să-mi schimb niciodată părerea în privinţa asta. Marea întrebare - şi provocare - este cum e abordată educaţia şcolară.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu