Periplu printre amintiri, pe acorduri de Schubert

Concertul de pe 3 octombrie, susţinut de orchestra Filarmonicii din München, nu se regăsise iniţial în planurile noastre pentru micul concediu din Austria şi sudul Bavariei. Faptul că am ajuns acolo s-a datorat unui concurs de împrejurări, mai bine-zis unei întâmplări triste şi unei coincidenţe. Întâmplarea tristă este decesul lui Lorin Maazel (survenit pe 13 iulie), el fiind cel care, în calitatea sa de şef al orchestrei, ar fi trebuit să dirijeze acest concert. Mai mulţi dirijori s-au oferit să preia concertele care fuseseră deja confirmate de Maazel - printre ei şi Zubin. 

Prin august, când am aflat de pe site-ul lui că va dirija concertul de la începutul lui octombrie, am intrat în de-acum cunoscutele fibrilaţii. Nu schiţaserăm itinerariul decât de principiu, loc de modificări mai era, şi-am realizat că o zi la München se încadrează la fix în program, cu atât mai mult cu cât urma să fie în ajunul întoarcerii noastre acasă. Asta a fost coincidenţa. Biletele comandate pe site-ul Filarmonicii au sosit în câteva zile. Iată-mă în faţa celui de-al şaselea concert al muzicianului care mi-a atins pentru totdeauna sufletul.

Faptul că evenimentul urma să aibă loc la Filarmonica din München îmi sporea fluturii din stomac, oricum bezmetici. Aici l-am întâlnit, am schimbat câteva cuvinte cu el, l-am privit în ochi, mi-a strâns mâna, mi-a dat autograf şi ne-am fotografiat împreună. Amintirea acelei seri continuă să mă însoţească şi-n ziua de azi, iar perspectiva revederii locului unde s-au întâmplat toate astea era absolut emoţionantă.

Scena Filarmonicii din München

"Nu cumva ai de gând să-l cauţi din nou după concert?", m-a tachinat soţul. Nu. De data asta, nu. Şi nu pentru că nu m-ar fi tentat ideea, mai ales că ştiam drumul :)) Dar clipa mea cu Zubin a trecut şi-a fost foarte bine atât şi aşa cum a fost. A încerca să o reeditez n-ar mai fi adus aceleaşi emoţii şi poate chiar ar fi alterat cumva trăirile de atunci. 

Asta nu înseamnă că nu m-au năpădit amintirile de cum am intrat :) Inima chiar mi-o luase binişor la trap. Repertoriul concertului, integral de Schubert, nu-mi spunea foarte multe. Mai ascultasem doar uvertura "Rosamunde", despre care ştiam că iniţial s-a numit "Uvertura în stil italian". O piesă frumoasă, plăcută auzului, melodioasă. A urmat Simfonia a VIII-a "Neterminata", care cuprinde numai primele două părţi ("Allegro moderato" şi "Andante con molto") şi care, din motive necunoscute, a fost abandonată de Schubert la jumătate. Unii au speculat că motivul este boala compozitorului (se pare că ar fi suferit de sifilis), în timp ce alţii au pus faptul pe seama preocupării lui Schubert pentru una dintre faimoasele sale lucrări, Fantezia pentru pian "Wanderer". Poate că sunt subiectivă, dar mi s-a părut evidentă lipsa de atenţie acordată acestei simfonii. Pur şi simplu pare să nu se lege nimic, muzical vorbind. E un fel de "fără cap şi fără coadă", care nu sună rău, dar care nu poartă niciun mesaj. Sau dacă există unul, eu nu l-am descoperit.

Cu totul altfel au stat lucrurile în ceea ce priveşte Simfonia a IX-a, cunoscută şi sub denumirea de "Marea Simfonie". Am trăit o revelaţie, cum nu de multe ori mi s-a mai întâmplat. Neobişnuit de lungă pentru o simfonie - are 55 de minute - lucrarea m-a purtat printr-o varietate de stări sufleteşti. Muzica este când vulcanică şi intensă, când lentă şi mângâietoare, iar alternanţa aceasta reprezintă unul dintre elementele inovatoare aduse de Schubert. Mi-a plăcut şi m-a făcut să-mi doresc nu numai s-o reascult, ci şi să mă familiarizez cu muzica lui Franz Schubert, pe care până acum n-am ascultat-o (exceptând uvertura "Rosamunde").
Partea a doua a acestei ultime simfonii a fost dedicată de Zubin prietenului său, Lorin Maazel. 

La sfârşitul concertului, dirijorul se înclină în faţa orchestrei

A fost o seară frumoasă, la finalul căreia nu m-am putut abţine să arunc o privire spre culoarul ce duce în culise. Am zâmbit amintirii şi am părăsit sediul Filarmonicii, surâzătoare şi simţindu-mă împlinită sufleteşte. Micile bucurii ale vieţii sunt atât de savuroase.