Ce mă determină să nu mai citesc un blog?

Nu prea e un lucru de care să fiu mândră, dar realitatea este că viaţa mea socială este mult mai activă în mediul online decât offline. Un "simptom" al emigrării, presupun. Sunt şi oarecum introvertită (aşa-i că pe-asta n-o ştiaţi? :D), deci mai subţire cu socializarea în "lumea reală". În cea virtuală însă, ţin-te pânză! Sunt activă, nu jucărie. Citesc bloguri, comentez, scriu pe blogul propriu, mă dau pe Facebook, iar între toate astea mai aberez scriu şi pe-un forum. Multe, ştiu. Dar dacă am limbariţă, ce să fac?

De-a lungul timpului, am răsfoit multe bloguri. Nenumărate. La unele dintre ele mă întorc mereu, de ani de zile. De altele mi-aduc aminte când şi când, de obicei după ce-am terminat de citit tot ce era nou pe blogurile mele de fiecare zi. Iar pe altele le frunzăresc o singură dată şi nu mă mai întorc niciodată la ele. De ce se întâmplă aşa?

- Scrierile sunt lungi, blocul de text e masiv şi prea puţin aerisit cu câte-un Enter; mă descurajează numai cât văd aşa ceva, nu de alta, da-mi amintesc de cursul de Sociologia Comunicării din facultate, piei drace :))

- Abundenţa de filmuleţe youtube. No-no-no. N-am răbdare pentru asta decât foarte rar. Dacă văd multe de-astea pe un blog, nu ştiu cum să nimeresc X-ul mai repede. 

- Autorul le filozofează şi le cugetă adânc. Nici pentru asta n-am răbdare. Eu intru pe un blog să mă hlizesc, să aflu ceva nou, să citesc impresii despre felurite experienţe, despre o călătorie, o carte, un film sau o cronică de concert, altfel spus să mă delectez cu o scriitură iscusită. Dacă mă iei cu meandrele concretului şi incongruenţa fenomenologică, spăl rapid putina.

- Lipsa umorului. Ok, nu trebuie s-o ţin tot timpul într-un chicotit, dar prea multă seriozitate mă blegeşte. Pentru a fi pe gustul meu stilul trebuie să fie lejer, conversaţional, fluent şi, acolo unde subiectul se pretează, mucalit ;))

- Prea multe poze. Nu-mi place să dau scroll, asta e. Chestie de gust. De aceea încerc să evit să pun prea multe poze una după alta.

- Nu fac parte din publicul-ţintă al blogului respectiv. N-o să mă găsiţi niciodată pe un blog despre alimentaţia raw vegană, de pildă.  Şi nici pe un blog IT.  Nici pe unul de politică.  Şamd.

- Greşeli gramaticale şi /sau de ortografie. Mda, recunosc: sunt un Grammar Nazi, şi încă unul foarte afurisit. În tinereţea mea, am dat papucii unor tipi care la momentul respectiv nu "păcătuiseră" decât prin faptul că nu păreau a avea o relaţie prea bună cu virgulele şi cratimele. Moartea pasiunii pentru mine.

- Un layout prea încărcat, prea colorat, prea strident. Mă oboseşte şi renunţ, oricât de interesant ar fi textul.

După cum se vede, printre "Aşa nu"-urile mele nu se regăseşte faptul că un blogger scrie rar. Numai asta nu mă face să renunţ la a-l citi, dacă-mi place în rest. Sigur că mi-aş dori să scrie mai des, dar dacă n-o face asta e, mă bucur oricum să-l citesc atunci când publică un articol nou. 

Şi totuşi, revizuind ce-am scris, mă scarpin niţel în cap:  da' pretenţioasă mai sunt, frate :))