Azi-dimineață ajung la serviciu, evaluez scurt volumul de muncă, mă conectez în sistem, dau două porunci Plodului (aha, ăla Incurabil, care devine tot mai Incurabil de la o zi la alta, vai de nervii mei transformați în tocătură de dat la rațe), când sună telefonul. Cine putea să fie la ora aia...
- Frau N., cum se prezintă situația la dumneavoastră?
Raportez scurt și concis. Musiu Șarl urăște profund trăncăneala.
- Bun. Aveți practicantul să vă ajute. Astăzi trebuie să fiți cu toate la zero, da?
Nu-mi cerea imposibilul - și știa și el că-i realizabil - dar îmi dădeam seama că trebuie să-i bag niște artificii în fund Plodului.
- Vă promit, răspund eu, chiar dacă trebuie să-l omor pentru asta.
- Haha, se hlizește Musiu Șarl, nu aveți voie să omorâți angajații. Contravine politicii noastre interne. Puteți doar să-i bateți.
Zi așa! :))) Taman când căutam cu interes o bâtă de baseball sau măcar vreun ciomag mai respectabil, se ițește Sfârfâlică la orizont. ”Ce mai faci, cum merge treaba, știi că azi trebuie să fii la zero”, bla-bla.
- Auzi, îmi vine să-l omor p-ăsta, îi zic sumbru.
Mă enervase deja de vreo cinci ori în câteva ore... Sau de vreo șase ori? Sau să fi fost opt? Le-am pierdut șirul. E puturos și de-o obrăznicie inimaginabilă, iar eu am imaginație bogată. O să vă povestesc mai detaliat, dar abia după ce scap de el, adică după 1 decembrie. Va fi ca un fel de catharsis :))
Anyway, Sfârfâlică pare să cântărească ideea mea criminală cu toată seriozitatea.
- Mda, vezi numai să nu faci mizerie, zice, dovedind un spirit practic destul de alarmant în context :D
Bun, deci eu pe cine ascult acuma? :))) Îl bat pe Plod ca la fasole sau îl extermin direct? :D
Glumesc, desigur :) În realitate, nu fac decât să-i explic de zece ori aceleași chestii, să-l îndemn să-și noteze anumite detalii pentru că sunt multe chichițe, să-i reexplic ceea ce-i explicasem cu jumătate de oră în urmă, dar el a uitat și nici nu și-a notat... de-astea :)
PS: am terminat toate treburile, bineînțeles. Plodul mi s-a plâns că sunt ”foarte severă”. Habar n-are el... :))
Postări
2 comentarii:
În gândul tău.."asta habar nu are cât de severă pot fi! Muhahahha" :))
Haioasa treabă, fă ce vrei cu el, dar nu lăsa urme :))
Deci eu de 3 sapt aștept viza de muncă la noul job, așadar am vacanță, mă bucur de puica mică. Cred ca și când oi începe, unt mă fac colegii mei și am așa o teamă ca nu voi avea toți neuronii functionali :)) doamne feri să nu fiu ca plodul.
Cris
Cris, tu NU AI CUM să fii ca plodul :)) Pe de altă parte, mă gândesc - au trecut două luni de când îmi face nervii chisăliță, mai e o lună din stagiul lui și-am scăpat. Răbdarea mea, multă-puțină câtă era, e la cote de avarie. Altfel spus, nu cumva într-o lună să fiu eu ca plodul :))))
Trimiteți un comentariu