În seara asta m-am hotărât să fac un exercițiu de sinceritate.
Mi-e lene să spăl vasele. Seara, mai ales. Am o plăcere aproape de voluptate de-a le lăsa să zacă neconsolate și murdare în chiuvetă. Mai trec prin bucătărie, le contemplez, mă joc cinci secunde cu ideea de-a le spăla fiindcă o chiuvetă goală și curată e o viziune foarte plăcută ochiului a doua zi dimineață, dar în cea de-a șasea secundă mă scutur de subitul acces de hărnicie. ”Las' să stea acolo cuminți până mâine, că eu nu le deranjez”.
Mi-e lene să-mi calc hainele pentru a doua zi. De fapt, e impropriu spus ”hainele” - alternez câteva perechi de blugi, care nu necesită călcare și nu schimb zilnic decât bluza (și lenjeria, evident, da' aia e altceva). Simplul fapt de-a priponi masa de călcat în mijlocul casei și de-a băga fierul în priză mi se pare o activitate deosebit de solicitantă fizic și nervos :D Așa că mereu caut din priviri bluze neșifonabile, nu știu de ce n-oi avea mai multe (posed vreo cinci-șase doar, chiar ar trebui să remediez aspectul ăsta). Mare bucurie când găsesc una curată, drept să zic.
Mi-e lene să-mi usuc părul cu peria electrică. Prinde șuvița, răsucește ușor, menține câteva secunde, next. Pfuai de mine, adorm de-a-n picioarelea. Dar dacă nu fac asta, în următoarele zile va sta ca o mătură murată. Motivația e puternică, recunosc: uscat cu peria stă bine câteva zile (dimineața mai răsucesc două-trei șuvițe din față, pe părul uscat și arăt numa' bună de făcut reclamă la saloane de coafură; am și eu o chestie mișto, și-anume părul). Pe de altă parte, dacă sar etapa de uscat cu peria, pot să mă pun și-n cap dimineața, nu stă cum vreau eu). Chiar și așa însă, la spate n-am niciodată răbdare să mă usuc ca lumea și rămân câteva cosițe atârnând jilave. Nu-i bai, important e să fiu ravisantă din față :))
Mi-e lene să iau rufele uscate de pe sârmă. Și dacă stau să mă gândesc, mi-e lene și să le pun pe sârmă. Aici cred că deja ați ridicat o sprânceană: până și pentru atâta lucru i-e lene? Da' cât de puturoasă e femeia asta, de fapt? Păi să vedeți cum devine cazul: avem un suport de rufe de-ăla extensibil, depozitat în boxă. Acolo e o fereastră pe care-o deschidem și hainele se usucă în voie. Mașina de spălat e tot jos, într-o încăpere paralelă cu boxa. Mi-e foaaaarte peste mână să cobor, să întind rufele, respectiv să le iau când sunt uscate. În locul acestor îndeletniciri, prefer de-o mie de ori să dau cu aspiratorul prin toată casa, deși durează ceva mai mult :)) Mă rog, n-am pretins niciodată că aș fi campioană la logică.
Acum că m-am făcut de mândră minune, zic să purced să mă demachiez. Ați ghicit: inclusiv pentru asta mi-e lene. Dar treacă de la mine...
Postări
6 comentarii:
Sunt absolut sigura ca de fapt ai scris despre mine :)
Doar ca eu am dus lenea chiar la un nivel superior: imi e lene sa pun vasele in masina de spalat vase. In apararea mea masina ni s-a alaturat dupa ce am renovat bucataria asa ca a ajuns intr-o alta incapere. La 2 pasi de bucatarie. Dar nu conteaza. Tot e un drum in plus.
La haine sifonabile am renuntat de foarte mult timp. Problema apare cand rufele stau atat de mult la uscat incat se sesizeaza sotul (pt cei ce il cunosc luarea de atitutine vorbeste de la sine legat de timpul de uscare). El le strange organizat sub forma de gramada mototolita. Pana si cele mai nesifonabile lucruri ies de acolo de parca sunt din panza topita.
Dar daca este ceva mai rau decat calcatul rufelor apai este spalatul geamurilor. Saraca mama stie si primul lucru pe care il face cand vine in vizita e sa spele geamurile. Si le mai spala o data la pleacare "just in case" :) daca ar fi dupa mine ar sta asa pana nu s-ar mai vedea afara. Moment in care l-as anunta pe sot ca ar cam trebui geamurile spalate. Nope...nici macar atunci nu m-as urni eu. Urasc efectiv activitatea asta.
Lene e cuvântul zilei pt mine azi. Dar asta cu spălatul vaselor e o obsesie și nu mă pot așeza liniștită până nu știu chiuvetă curata și blatul ordonat. Acum aș avea de călcat și de spălat una din băi.. Dar cred ca mă duc să mă bag în pat lângă puica mică pt ca afară ploua (da, ploua în deșert!!) și e vremea așa bună de un somnic.
În general mi-e și mie lene să calc și să îmi fac părul cu placa. Am un moț de samurai în cap de care trage fie-mea cu subînțeles.
Cris
eu sunt si mai lenesa...nu calc de mult lenjeria de pat, am auzit eu odata ca econonia asta face bine Terrei si de atunci asa o tin :)
imagineaza-ti fatza soacra-mii :)))
Adela, ce fain, nu mă mai simt singură! :)) Join the club!
Geamurile, hm.... nu pot să spun că dau pe-afară de încântare când trebuie să le spăl, dar cred că aș face asta cu mai multă tragere de inimă decât oricare dintre activitățile pe care le-am menționat mai sus :))
PS: și la noi, tot jupânul e cel care întinde și ia rufele, în 99% din cazuri. Eu cel mult le pun în mașină, dar până și asta mi se pare o treabă solicitantă :))
Sper că ai tras un somn pe cinste alături de puiuță, Cris :) Călcatul și baia pot s-aștepte, că vorba aia... tot acolo le găsești când te trezești :))
Nici nu mă gândisem la latura ecologică a chestiunii, dar este un foaaarte bun argument pentru când voi pleca în expediție de căutat încă vreo câteva bluze neșifonabile :)) Spune-i soacrei tale că antrenezi mai multe persoane întru salvarea planetei :))
Altminteri, de așternuturi am scăpat - toate schimburile de pat pe care le avem sunt neșifonabile. Măcar atât.
Trimiteți un comentariu