duminică, 29 noiembrie 2015

Misterul Annei Karenina


Ăsta e un caz clasic de, vorba unora de prin filmele americane, ”nu este ceea ce pare”. Altfel spus, nu e vorba de mister în sensul în care v-ați fi așteptat, ci de enigma scrierii corecte a numelui eroinei romanului scris de Tolstoi. 

Printre blogurile pe care ocazional le mai citesc se regăsește și blogul unei tipe absolvente a facultății de Limbi Străine, secția rusă-italiană. Adică rusă principal, ca să ne-nțelegem. Azi și-a schimbat imaginea de profil, iar în noua poză poartă o căciulă de blană. Evident, clișeul binecunoscut și lesne de anticipat - dacă e căciulă de blană, e Rusia. Și rămânând la clișee, sub poză a scris după cum se vede în imaginea de mai jos:


Facepalm! Numele de familie se scrie de fapt cu un singur ”n”. Karenina. Ce-o fi atât de greu, frate? Mai ales pentru un absolvent de rusă? Nu pricep și pace. Hotărât lucru, unele chestii sunt mult prea complicate pentru mine. 

Cu ocazia asta mi-am adus aminte de un profesor din facultate, care ne preda un curs intitulat ”Presă și literatură”. La seminar analizam activitatea jurnalistică a unor scriitori români, în timp ce la curs ne ocupam, strict din punct de vedere literar, de marile opere universale. Pentru examen trebuia să realizăm o lucrare pe o temă dată de profesor, dintr-un roman ales de noi. Urma să susținem oral examenul, dar lucrarea trebuia predată cu vreo trei săptămâni mai devreme. Eu am ales ”Anna Karenina”, una dintre cele mai fascinante cărți pe care le-am citit în viața asta.
Mi-a dat tema (”Semnificația iertării”, pornind de la faptul că multe personaje își cer iertare în diferite împrejurări), iar la susținere am primit nota 10. Însoțită de următorul comentariu:
- Îți mulțumesc că ai scris corect ”Anna Karenina”.
Ca răspuns la privirea mea uluită - ce-i așa mare scofală, e un nume simplu - a adăugat:
- De când predau cursul ăsta, cred c-am văzut-o scrisă în toate felurile imaginabile. Anna cu un ”n”, Karenina cu doi de ”n”, cu y în loc de i, ba chiar și cu doi de ”r”... Îmi pierdusem speranța că mai găsesc vreun student care să scrie corect numele ăsta.

N-am înțeles nici atunci și nu înțeleg nici acum care-i problema. Aș înțelege dacă lumea ar avea dificultăți de scriere cu un nume precum Keihanaikukauakahihuliheekahaunaele (oficial, cel mai lung nume tipărit integral pe un act de identitate). Dar biata Karenina ce are, domnule?

Mister total.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Verile petrecute la bunica paternă,odăița de lângă veranda,scrinul frumos mirositor,cărțile care ne așteptau vară de vară.Mă-ntreb și acum de ce reciteam "Ana Karenina" anual și doar acolo,aveam și acasă cartea.Doamne,cât era de bine...
De ce-o fi scris tipa cu doi "n"? Poate i-o fi alunecat căciula de blană pe ochi.

Carmen

Greta spunea...

Eu am citit-o doar de două ori - o dată la 16 ani și a doua oară la 21. Mi s-a părut cea mai completă poveste, avea de toate: și dragoste, și trădare, și împlinire, și dezastru....

Giulia spunea...

si Leo Tolstoi....