Fără planuri de Sărbători? Planul perfect!

Probabil e cea mai vehiculată întrebare în perioada asta. ”Ce faci de Sărbători?”, adică. De fapt ce zic eu, aproape c-a devenit un mijloc de presiune socială. Din ce-am băgat de seamă pe la una lume, e ”cool” să începi încă de la final de septembrie să-ți faci planuri, rezervări, să te gândești la toalete șamd. Dacă aveți astfel de planuri, foarte frumos :) Distracție plăcută vă doresc, să vă fie zilele de poveste :) Dar dacă nu aveți, ei bine... nu doar că nu sunteți singurii care nu aveți, dar țin să v-anunț că nu e absolut nimic în neregulă cu voi. Zău că nu e! Și tot foarte frumos poate să fie, de asta să fiți convinși. 

Nu vreau să credeți că textul ăsta e o pledoarie a vulpii pentru care strugurii la care nu ajunge sunt prea acri. Am avut parte și de sărbători ”cu planuri”, care-n general au ieșit frumos. Dar un Revelion petrecut în pijamale pufoase și șosete cu renul Rudolf poate fi chiar foarte drăguț :) 

Când eram studentă, era vital să-am-unde-face-Revelionul. Pe modelul enunțat în primul paragraf, începeam să m-agit încă de la mijlocul toamnei. Întrebam, sondam, cercetam. Numai la asta-mi stătea mintea și nu mă linișteam decât atunci când aveam un plan definitivat. 

Au fost Revelioane unde-am socializat frumos, am dansat, am ciugulit câte ceva și m-am amuzat. 

Au fost Revelioane cu petreceri relativ reușite, deși nu mereu îmi plăcea muzica aleasă, sau mâncarea, sau atmosfera per total. 

Au fost Revelioane unde abia așteptam să se termine bâlciul și să ajung acasă la mine (Revelionul 2012 e un exemplu-de).

A fost Revelionul de anul trecut, care va avea pentru totdeauna un loc aparte în inima mea :) N-am mai trăit niciodată un final de an marcat de împlinirea unuia dintre cele mai mari vise. Nu știu dacă voi mai avea parte de ceva comparabil.

Și-au fost Revelioane pe stilul celui pe care-l plănuiesc și acum, sau mai bine-zis pe care NU-l plănuiesc :D

Da, nu mă sfiesc să spun că n-am niciun plan nici de Revelion, nici de Sărbători în ansamblu. Nici culinar, nici de alt fel. Salata Boeuf probabil nu va lipsi, o iubim și ne e dor de ea :D Dacă voi găsi la ruși varză de sarmale, voi meșteri sarmale. Probabil o friptură la cuptor și niște prăjituri cumpărate cu talent și pricepere :)) și gata. 

Planul e să n-am niciun plan. După anul ăsta, care mi-a trecut prin os, chiar nu-mi doresc niciun pic de agitație. Am niște interviuri și concerte cu my love Zubin de văzut; am o carte despre Mozart de citit, plus ultimul roman din ciclul Millennium care a rămas pus deoparte, ca un desert savuros pe care-l păstrezi ”pentru mai târziu”; și am și baletul ”Spărgătorul de Nuci” în HD, pe care-mi doream demult să-l văd și care e cum nu se poate mai nimerit în perioada asta.

De Revelion, dacă n-o fi prea frig, ieșim să ne uităm la artificii; iar pe 1 ianuarie voi sorbi tacticoasă din cafea și mă voi uita la Concertul de Anul Nou, cu un permanent zâmbet pe chip la gândul că anul trecut am fost ACOLO :)

Nu s-ar putea spune că mă voi plictisi, nu? Ce n-am încă sunt șosetele cu Rudolf, dar poate remediez și aspectul ăsta :))

În concluzie, nu-i chiar rău să n-ai planuri. La urma-urmei, de câte ori putem face absolut orice avem chef, fără planificare, uitat la ceas și ”trebuie să”-uri sau ”să nu uităm să”-uri?