miercuri, 27 aprilie 2016

În capul meu, mulțimea vidă


Vă aduceți aminte de eroarea aia cu ”ecran albastru” pe care-o dădea Windows-ul cu mult timp (și cu multe versiuni) în urmă, nu? ”A fatal error has occured” și albastru ni se făcea și nouă în fața ochilor. Ei bine, o astfel de eroare a dat și soft-ul din scăfârlia lui yours truly. Ori am luat-o razna, ori am luat-o razna. Nu, n-am scris greșit și nici nu exagerez, poftim, luați de judecați și voi.

Cei trei bărbați principali din viața mea (nu căscați ochii și nu vă gândiți la prostii), respectiv jupânul, taică-meu și socru-meu își sărbătoresc onomastica în aceeași zi. Tata se sună cu socrul, jupânul îl sună pe socru, tata sună între timp la noi, ”stai să-l chem că e pe Skype cu taică-su”, eu îi felicit pe tați și-l pup pe dumnealui, să trăiți, să una, să alta, de-astea onomasticești.

Anul ăsta, mă trezesc în ziua respectivă plină de elan și nici nu pun bine filtrul de cafea la treabă, că-l iau pe jupân la zor:

- Hai, să nu ne-apuce amiaza fără să-i sunăm pe tați să le urăm diverse. 
Omul răsucește un cap căpiat, ce-i frate cu zelul ăsta pe nevastă-sa...
- Nu te uita așa la mine, hai să-i sunăm. Și să mi-l dai și mie pe taică-tu la telefon când termini de vorbit cu el.

- ... ok, zice el, în continuare bulversat.

Nu pricepeam de ce e așa de contrariat, dar nici n-am stat să mă gândesc la asta. Mulțumită de mine că am organizat diplomatica problemă a felicitărilor de onomastică, îmi iau cafeaua și pătrund pe Facebook. Deloc surprinzător, feed-ul e plin de ”să trăiți cu numele”, expresie pe care am renunțat să-ncerc s-o înțeleg. Scroll-ez rapid peste zecile de urări și imagini festive, mda, nimic interesant... și deodată casc ochii și înghit în sec, gogâlț-gogâlț. 

”La mulți ani!”, îi scrisese cineva jupânului. Iar eu... nu-i spusesem nimic, în schimb îl zorisem să-i felicite pe cei care au același nume ca și el.

E prima dată când mi se întâmplă una ca asta. Realmente nu pot să-mi explic ce vid s-a produs în capul meu și cum de mi-a ieșit complet din minte că e și onomastica lui. M-am simțit cumplit de prost și insuportabil de proastă. Din fericire, omul nu e genul care să țină cont de astfel de formalități și n-a făcut decât să se amuze de scurtcircuitul gândirii mele, dar asta nu m-a făcut să mă simt mai bine. 

Nu vreți să vă imaginați cum ar fi decurs lucrurile dacă situația ar fi fost invers și eu aș fi fost cea nefelicitată, nepupată și ne-nimic. Țin foarte mult la convenționalismele astea și ofuscarea nu mi-ar fi fost deloc mică. Mă bucur că el nu-mi seamănă, dar tot prost (și proastă) mă simt.

6 comentarii:

Anonim spunea...

hahaha :)) te revansezi tu, se repara, bine ca nu tine cont :)
si eu sunt cu din astea, hai sa sunam pe vara-ta, hai sa sunam pe cutarica etc. El pai lasa ca i-am dat un mesaj pe watsup :)) io turbez, cum mesaj, sa sunam sa uram alea alea. Ca asa-i cand esti mai departe simt ca trebuie sa facem lucrurile mai asa.. politically correct :))
Cris

Adela spunea...

Anul asta s-a nimerit sa fiu in Los Angeles in saptamana de dinainte de ziua omului dar cand cumparam biletele de avion am facut pe naiba in patru in asa fel incat sa ajung acasa de ziua lui seara la o ora cat de cat acceptabila incat sa putem merge undeva in oras impreuna sa sarbatorim.
Din cauza fusului orar si a drumului lung pe avion nu am apucat sa vorbesc cu el in ziua aia si sa ii urez nimic.
Deci aterizez frumos pe la 17.00, ne intalnim, ne pupam si plecam de la aeroport.
Dupa vreo ora de talalait in masina cate in luna si in stele imi dau seama ca am fost atat de cascata incat nici macar nu i-am zis "la multi ani." Nu stiu ce naiba am avut in cap. Sau mai bine zis nu am avut.
Deci capul sus ca se poate si mai rau.

Greta spunea...

Și omul fuge de urări telefonice, mai ales dacă e vorba de persoane din categoria ”noblesse oblige”. Dar o nefăcută ca mine nu are la activ. Încă :))

Greta spunea...

Măcar tu te-ai gândit că e ziua lui, ai plănuit cum să ajungi mai devreme, te-ai strofocat. E circumstanță atenuantă! :))

Carmen Nataşa spunea...

Hahaha!!!
Aşa îi zic eu jumătăţii mele când fac câte o boacănă: "Zi mersi că n-ai făcut-o tu, că-ţi dai seama ce-ar fi fost!"

Greta spunea...

Adevăru-i că suntem niște comori la casele oamenilor :))