miercuri, 14 iunie 2017

”Asta nu e muncă adevărată, e așa... ca la nemți”


Zilele trecute mă sună amicul Sfârfâlică, foarte smerit (ca de obicei, când vrea ceva de la mine și nu mă poate obliga) și mă-ntreabă dacă am timp jumătate de oră să fac oficii de traducere pentru doi colegi noi, români care nu vorbesc deloc germană. Era prima lor zi de muncă la noi și trebuia să li se facă obligatoriu un instructaj, înainte de-a începe efectiv să lucreze în depozit - un fel de protecția muncii, plus alte câteva detalii. 

Timp n-aveam în exces, dar treaba asta oricum nu putea fi amânată și cum nu era altcineva la îndemână, hai s-o fac și gata. Eram obosită și agasată, dar mi-am compus o mină entuziastă - vorba aia, să nu se sperie oamenii încă din primul moment - și m-am dus să-i întâlnesc.

Unul la vreo 23-24 de ani, celălalt pe la 40+. Îmi răspund molatic la salutul meu plin de elan și-ncepem. Sfârfâlică vorbea și eu le traduceam, străduindu-mă să fiu cât mai concisă și clară în exprimare. Asta-n ideea că oricum totul era nou pentru ei, se muncește în ritm foarte alert, depozitul e imens și prima impresie poate fi copleșitoare.
Departe însă de a fi cumva intimidați, afișau o supremă lipsă de chef.

- După cum vedeți, peroram eu zglobie ca un cintezoi, se lucrează în standuri individuale, bla-bla, iată la ce trebuie să fiți atenți pentru a evita accidentările, este obligatorie purtarea de încălțăminte specială cu rol protector, bla bla... 

Zâmbeam încurajator și - speram eu - motivant, dar dumnealor nu erau de aceeași părere. Aveau niște moace de parcă tocmai le-aș fi comunicat că prima lor sarcină va fi să spargă 150 de bolovani pe minut.

- Da' uniforme de lucru nu ne dă? 
- Nu, din partea firmei primiți doar încălțămintea. 
- Eeee, păi dacă nu ne dă... ce, vor să-mi stric hainele mele bune muncind la ei?
- Nu trebuie să purtați haine pretențioase, ci unele cât mai comode. Un tricou și-o pereche de pantaloni reprezintă combinația cea mai potrivită.
- Păi cum vine asta, că eu am lucrat la altă firmă înainte și acolo ne dădeau. Ăștia-s mai zgârciți sau cum?

Celălalt avea altă problemă. 
- Auzi, doamnă, eu nu port papuci de-ăia de care-mi dau ei, poți să-i spui de pe-acuma la băiatu' ăsta.
”Băiatul” tocmai fusese interpelat de-un coleg și era ocupat să rezolve o problemă într-un stand de ambalare, deci am profitat de moment ca să le explic faptul că este obligatoriu să poarte încălțămintea de protecție (și că n-o să le pice galoanele, am continuat în gând).
- Lasă-mă tu în pace, că-s incomozi, am mai avut io și știu.
(Paranteză: respectivii nu sunt angajați direct de companie, ci aparțin de-o agenție de intermediere personal. Și-ntr-adevăr, încălțămintea de protecție oferită de asemenea firme e cea mai ieftină de pe piață și, prin ricoșeu, destul de incomodă. Știu asta de la alți colegi - eu am avut norocul de-a putea evita agențiile de intermediere - dar dacă astea sunt cerințele... te adaptezi. În tot cazul, nu era ca și cum ar fi fost o surpriză pentru ei).
- Și la ce-o să ne pună să lucrăm aicea?
Le spun că, pentru început, fie la standurile de sortare-ambalare, fie la rampele de încărcare. 
- Pe mine să nu mă pună să fac pachete, eu nu fac așa ceva, mie să-mi dea de lucru ca lumea, nu d-astea. 
Al doilea se simte dator să puncteze:
- Am lucrat la Ford, doamnă! Știi tu ce muncă e acolo? Piese grele, motoare, nu cutii de carton și haine, hăhă.

În sinea mea, concluzionez că-i destul de evident motivul pentru care nu mai lucrează la Ford. 
- Se lucrează și sâmbăta?
Răspund că de regulă da, prin rotație - și că se acordă o zi liberă în timpul săptămânii. Nu le place. 
- Eu nu vin sâmbăta. 
- Nici eu. 
- Ți-am spus, eu nu port papuci de-ăia.
- Și eu nu stau la pachete. 

Mai fac o încercare să le explic faptul că așa e la început, poate mai multe nu-ți convin, dar cu timpul va fi mai bine, dacă demonstrează că sunt serioși vor căpăta și alte sarcini poate mai interesante, sau vor fi transferați la alte departamente cu profil diferit și deci alt gen de muncă șamd șamd. 

- Lasă că-i știu eu p-ăștia, mă pricep. Oricum nu cred că rămân aicea, nu-mi place. 
- Nici eu. Asta nu e muncă adevărată, e așa... ca la nemți. 

Ziceți voi că ultima frază nu e absolut priceless :)) Săracii de ei, dădeau în brânci să muncească și aici n-aveau ce... Iar după nici jumătate de oră, deciseseră că nu le place. Deh, ”ca la nemți” nu e pe gustul domniilor lor 😃 Ăștia or fi știind în ce țară se află? Mă-ntreb și eu...

14 comentarii:

Anonim spunea...

oh doamne! nici nu vreau sa mai comentez altceva decat ca astfel de mentalitate ne face sa pierdem si poate de asta suntem asa in urma ca natie.
Cris

Adela Tarpan spunea...

Munca adevarata e aia in care isi bate angajatorul joc de tine. Auzi ma la ei: sa ma oblige sa port echipament de protectie si sa car doar pachete usoare. Bai frate ce a ajuns lumea asta...

Anonim spunea...

In-cre-di-bil!!!!!
Jual

Anonim spunea...

Brrr, mi se ridica parul pe ceafa de nervi cand aud din astea.
In pisicii mei, credeau ca-s la piata sa se tocmeasca? WTF!!

Delia spunea...

Io cred ca de fapt ii trimisesera la departamentul gresit.
E absolut evident ca astia doi ar fi trebuit pusi ca CEO direct. Sau macar acolo, o pozitie de senior manager. In cateva zile ar fi depasit planul cincinal la cum le stiu ei pe toate. Pacat.... ati pierdut sansa sa faceti si voi ceva munca adevarata nu asa... "ca nemtii"
:-)))
Ce-mi plac astia care le stiu pe toate mai bine decat oricine altcineva (indiferent de subiect si obiect).

Anonim spunea...

Stii la ce ma mai gandeam - daca nu erai tu romanca sa le explici, si le punea firma in brate direct faci asta si asta, oare mai comentau fata de un strain?! nu cred, cred ca faceau si taceau...
Cris

Greta spunea...

Asta n-ar fi fost posibil - să înceapă lucrul fără să li se fi făcut protecția muncii - dar nu cred că pentru ei e vreo diferență, oricum. Oameni care nu mai pot de bine, ce să mai zici?

Greta spunea...

Da, asemenea abuz e ceva revoltător :)) Bine, pe de altă parte știu că-n ceea ce privește tipul respectiv de încălțăminte, au pe undeva dreptate - acei safety shoes sunt incomozi și grei. Dar am avut/ avem o mulțime de colegi de la firme de intermediere, care poartă așa ceva. Astea sunt regulile și nimeni nu face excepție. Însă ăstora le cade coroana, mdeh...

Greta spunea...

Așa am zis și eu. Mă uitam la ei și nu-mi venea să cred ce-aud.

Greta spunea...

Nu știu la ce alte companii or mai fi lucrat și exact ce-și închipuiseră că vor găsi aici...

Greta spunea...

Corect, Delia! :))) Ăsta, și nu altul, e răspunsul. E clar că-n ceea ce privește activitatea întregului depozit nu mai există nicio necunoscută pentru ei... doar au zis oamenii că se pricep, nu? :)))

Adela Tarpan spunea...

Stiu cum sunt pantofii aia ca si noi suntem obligati sa purtam pantofi si halat daca mergem in productie. Dar nu m-am gandit pana acum sa comentez ca nu vreau :)

Ana spunea...

Pai normal doar ti-a spus domnul inainte a lucrat la Ford asta e o garantie pentru faptul ca, cunoaste tot in orice domeniu :):):)

Greta spunea...

Evident, Ana :)) El nu mai are nevoie să muncească, ar putea eventual să fie angajat pe post de consultant :D