vineri, 9 iunie 2017

Primele impresii despre noul ”Twin Peaks” (2017)


Nu mă rabdă inima să nu scriu câteva reflecții despre continuarea serialului ”Twin Peaks”, după primele cinci episoade difuzate până acum (din cele 18, câte vor fi în total). 

După cum am mai scris în repetate rânduri, sunt fan absolut al acestui serial, pe care-l consider a fi cel mai bun dintre toate care s-au realizat până acum (rog fanii ”Game of Thrones” să nu se uite urât la mine, că pe-ăla nu l-am urmărit 😊). L-am văzut de cinci ori cap-coadă și de nenumărate ori secvențial, neîncetând să mă minunez de scenariu, umorul negru, atenția pentru detalii, interpretările posibile, construcția personajelor și descoperind la fiecare vizionare ceva ce-mi scăpase până atunci. 


Aceasta este una dintre secvențele din ultimul episod al serialului din 1991. Nimeni n-ar fi putut spune de ce tocmai 25 de ani, după cum nimeni (în afară de el însuși) nu știe dacă David Lynch preconiza vreo continuare încă de-atunci. Cel mai probabil nu, însă lucrurile s-au brodit de-așa manieră încât filmările noilor episoade s-au încheiat anul trecut... după 25 de ani.

Dacă aveam așteptări? Sigur că aveam și, concomitent, eram încrezătoare că nu voi fi dezamăgită. David Lynch are un cec în alb de la mine și, cunoscându-i oarecum stilul, anticipam că noul serial va fi în cel mai bun caz ciudat. Și, ei bine... este.

Am descoperit un paradox. Dacă-i cunoști filmele, vei identifica amprenta lui Lynch încă din primul sfert de oră. Pe de altă parte, dacă n-ar fi o parte din vechea distribuție și acțiunea nu s-ar corela parțial cu întâmplările din vechiul serial, nu prea ai mai regăsi ceea ce știai din ”Twin Peaks” (mă refer la stil, tipologia personajelor, dozarea suspansului, dialoguri, comicul de situație și de caracter etc).

Noul serial e cam suprarealist. Cam prea suprealist, spre deosebire de celălalt, care era mai teluric. Nici vorbă să-ți răspundă la întrebările care, inevitabil, au rămas neelucidate în serialul original. Dimpotrivă, pune și mai multe probleme și - nu tocmai surprinzător - cel puțin în primele două episoade nu prea înțelegi nimic.
Un alt aspect paradoxal este că întâmplările cele mai interesante se petrec în afara Twin Peaks-ului (în Las Vegas, în Dakota de Nord, sau în New York). În Twin Peaks - odinioară epicentrul faptelor ciudate și inexplicabile - nu prea se întâmplă nimic în afară de faptul că Hawk cercetează dosare vechi, Lucy e la fel de inutilă ca-n trecut, Andy la fel de neajutorat, iar Norma e tot patroană de cafenea. Ok, o uitasem pe Doamna cu Butucul, care-a avut iar o viziune (cum altfel decât interpretabilă și incompletă), dar până-i vor da de capăt, mai durează.

Acțiunea e destul de lentă, cadrele se derulează foarte încet, dialogurile sunt în mare parte criptice și, ca privitor, ai nu tocmai puține momente de ”what the hell am I watching?”.


Este încântător să regăsești actori din distribuția serialului original; senzația este aceea a reîntâlnirii cu foarte vechi și dragi prieteni. Cele mai așteptate reveniri sunt cea a Laurei Palmer - ”I am dead, yet I live” și, bineînțeles, a lui Dale Cooper (care, eliberat în sfârșit în lumea pământeană, nu-și mai amintește absolut nimic, neștiind ce să facă nici măcar când îi vine să urineze). Acest din urmă aspect e cam frustrant și tinzi să-ți pierzi răbdarea tot așteptând să-l regăsești pe Cooper, cel pe care-l cunoști.
(Scriind acest post mi-am adus aminte că, înainte de-a fi eliberat din universul paralel unde fusese captiv un sfert de veac, Cooper primește un mesaj din partea Laurei, care-i spune ceva la ureche. Ce anume? Ar fi chiar culmea să știm, după doar cinci episoade 😀).

Aș spune că noul serial are mult mai multe scene de violență decât precedentul și încă nu e clar dacă acest lucru se justifică. Alternate cu scene în filmare statică, efectul creat este de tensiune oscilantă. Ba-ți sare inima din piept la descoperirea unui cadavru grotesc mutilat, ba îți înăbuși un căscat de plictiseală urmărindu-l pe Cooper care nu face decât să privească minute-n șir o statuie. Încă nu m-am hotărât dacă-mi place alternanța asta sau nu.

Concluzionând, noul serial e bizar - adică exact cum te-ai aștepta de la David Lynch - și, cu toate că nu sunt dezamăgită, nici entuziasmată nu pot spune că sunt. Cu siguranță e prematur pentru concluzii, dar voi reveni la final cu o postare pe subiect. Între timp, dacă ați apucat să vedeți ceva pe HBO, sunt curioasă cum vi se pare...

6 comentarii:

  1. Nu cred ca il voi urmari.. nu imi amintesc decat de doamna cu butucul din prima serie, asa ca ar trebui sa il iau de la capat cu totul si nu ma atrage :)
    Cris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bineînțeles, e chestiune de gusturi, Cris și e absolut firesc :)
      Nici eu nu urmăresc ”Game of Thrones”, adică n-am deloc intenția. Cum zici și tu... nu mă atrage, n-am fost niciun moment tentată.
      Așa deci, îți amintești de Log Lady, dar nu-ți amintești de Bob, drăgălașul de el :D

      Ștergere
    2. uite ca nici Game of Thrones nu e pe gustul meu, too bloody, too cruel :)))
      Cris

      Ștergere
    3. Păi da, de aia nu mă uit nici eu.
      Cumva mă face să mă gândesc la Regina din ”Alice în Țara Minunilor”, care știa una și bună: ”off with their heads!” :)))

      Ștergere
  2. Ma bucur ca mai sunt oameni care gandesc ca mine. :)Si eu sunt mare fan al serialului Twin Peaks. Eram realmente indragostita de serialul asta cand s-a difuzat la noi in 1992. Aveam vreo 13 ani atunci si dupa ce l-am urmarit nu am mai "inghitit" asa de usor orice porcarie de la TV. Vazusem "the light". :)
    Si eu l-am vazut de vreo 4-5 ori cu mare placere.
    Apoi am luat la rand toate filmele lui Lynch.
    Twin Peaks-ul asta nou m-a cam dezamagit un pic in primele 2 episoade pentru ca nu mai regaseam aceeasi atmosfera magica din serial,era doar partea sumbra, mi s-a parut si un pic teatral pe alocuri etc.
    Dar cam dupa ep 3 am inteles ca trebuie sa-l privesc altfel,ca pe un film "pure lynch style".
    Sper sa mai apara cat mai multi din "vechii nostri prieteni" si agentul Cooper sa redevina ager si sclipitor cum il stiam.
    Abia astept sa vad noile episoade!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm, eu în 1992 nu pot spune că eram pasionată... Aveam aceeași vârstă ca și tine, dar la vremea aceea știam una și bună, că mi-e frică de Bob :D Băgam capul sub pătură de câte ori apărea el și de-acolo întrebam ”a plecat? pot să mă uit acum?”
      Am descoperit cu adevărat serialul târziu, după 30 de ani... dar a fost o revelație, by all means :D Cum zici și tu, mi-au crescut apoi pretențiile, având asemenea sistem de referință.
      Și eu sunt foarte curioasă să văd ce iepuri scoate din pălărie Lynch. Oricum, m-am bucurat să-l revăd în rolul lui Gordon Cole, bag seama că și-a îmbunătățit auzul între timp :))

      Ștergere