Pe tărâm american (XI): Manhattan Beach, Malibu și Venice Beach

Stau câteodată și mă întreb de ce mă ”îndemn” atât de greu să scriu despre concediul din America... Nu e din cauză că a trecut deja o jumătate de an de când am traversat Atlanticul; pentru mine e ca și cum ar fi fost ieri, îmi revin mereu amintiri, mă uit frecvent la poze și scutur din cap a neîncredere: ”chiar am fost noi pe acolo? Chiar am străbătut Manhattan în lung și-n lat? Chiar am jucat la casino în Las Vegas? Chiar am stat la plajă în Malibu? Chiar ne-am plimbat prin Santa Barbara...?”. Cu toate acestea însă, anevoie mă adun să scriu.

Vorbă lungă, sărăcia omului. Unde rămăsesem? Așa, la plajă... La plaje, mai bine zis, pentru că în Los Angeles am vizitat mai multe. În cel mai recent articol pe temă, vă povestisem despre Santa Monica și primele impresii pe care mi le-a lăsat Oceanul Pacific. Ocean pe care l-am ”salutat” câteva zile mai târziu, când am petrecut câteva ore pe plaja din....

Malibu

Plaja asta mi-a rămas în amintire în special datorită faptului că aici m-am aventurat în apă. N-am înotat, pentru că apa era destul de rece, dar nici n-am simțit nevoia. Mi-a fost suficient să ”ating” oceanul și să-i spun în gând ”bine te-am găsit”. 

Ne-am plimbat pe plajă, eu m-am cocoțat pe stabilopozi și am privit salvamarii, gândindu-mă la ce altceva decât la ”Baywatch”. Plaja arată așa cum o văzusem în filme și m-a emoționat mult întâlnirea cu Oceanul Pacific, chiar dacă a fost destul de scurtă și n-am avut parte de valuri grandioase.

Manhattan Beach  

Nu auziserăm despre această plajă până să ajungem în Los Angeles, dar cu siguranță vizitarea ei a fost memorabilă. În primul rând, ne-am învârtit o groază de vreme până am găsit loc de parcare, ceea ce reprezintă un indiciu notabil despre cât de căutată este. 

”Aici au cea mai bună înghețată din regiune”, mi-a spus mătușa mea, așa că ne-am așezat la coadă, răbdători și plini de curiozitate. Am optat pentru caramel sărat și sirop de arțar. Fără să exagerez absolut deloc, nu crezusem că poate exista ceva atât de bun pe lume. 

(Oarecum off topic: îmi plăcea și înainte, dar de când m-am întors din SUA aș mânca orice-cu-sirop-de-arțar. Cred că aș fi în stare să-l pun și-n ciorbă. Bine că nu gătesc prea des).

Vilele de pe faleză sunt absolut spectaculoase. Preț de o clipă, mi-am imaginat cum-ar-fi-să. Apoi am scuturat din cap. Unele vise au rolul de-a rămâne exact ceea ce sunt: vise. 

Pe promenada din Manhattan Beach am băut cafea cu borcanul. Vreau să zic, la propriu. Așa se vindea și erai rugat politicos să returnezi recipientul 😃

”Parcare rezervată vrăjitoarelor. Oricine altcineva va deveni broască râioasă”.

Trebuie să fi fost niște vrăjitoare moderne, că n-am văzut pe nicăieri mături parcate. 

Venice Beach  

Asta nu fusese în plan, dar mă bucur foarte mult că n-am ratat-o. Am ajuns la Venice Beach într-o plimbare cu mătușă-mea (jupânul n-a mai vrut să iasă, a rămas acasă pentru a se odihni și ne-a pregătit niște paste demențiale). Deși inițial voiam să ne ducem la Observator, am renunțat din lipsă de locuri de parcare, așa că ne-am zis ”hai să mergem unde vedem cu ochii, ne-om opri noi undeva...”. Și ne-am oprit la Venice Beach, așa s-a nimerit 🙂 O plimbare pe Venice Boardwalk n-ar trebui în niciun caz să lipsească atunci când vizitezi Los Angeles. Practic, este un fel de Vama Veche la scară mult mai mare, mai dinamică, mai plină de graffiti și mai colorată. 

Am nimerit la ora prânzului - cum spuneam, vizita nu fusese planificată - și n-am făcut nici măcar o poză. Habar n-am de ce, poate pentru că eram ocupată să privesc 🙂 Aici am văzut cei mai mulți skaters, rollers și performers de spectacole stradale și tot aici se află cel mai mare teren de skateboard, folosit inclusiv în multe pelicule turnate în Los Angeles.

Mai bine de jumătate de oră am petrecut-o într-un magazin cu articole lucrate manual de către nativi și acolo chiar aș fi vrut să fotografiez, dar am fost rugată de vânzător să n-o fac. Era spectaculos... zeci de modele de poșete în toate modelele și culorile imaginabile, tricouri, șepci și pălării de soare, dreamcatchers, accesorii și bijuterii din jad și câte și mai câte...

Am stat la o cafenea și am mâncat o consacrată ”American apple pie”. Bună a fost. La plecare, cineva s-a oferit să-mi ghicească viitorul, contra sumei de zece dolari. Fie vorba-ntre noi, dacă aș fi fost singură, am puternica bănuială că m-aș fi aventurat :))) 

Despre vizita la Santa Barbara voi scrie separat. Și acolo ne-am plimbat pe plajă, dar a fost mult mai mult decât atât, așa încât locația va face obiectul unui articol de sine stătător.

În altă ordine de idei, îmi propun să nu mai las să treacă nicio săptămână fără cel puțin un articol despre vacanța peste ocean. Nu de alta, dar parcă văd că plecăm în următorul concediu și eu n-am terminat cu America :)))