Șapte recomandări din experiența mea pentru învățarea limbii germane

Exact în urmă cu zece ani, în ziua asta, mă prezentam la prima oră de curs de germană pentru începători. Aveam 17 colegi de diferite vârste (între 20 și 50 de ani) și felurite naționalități - din Rusia, China, Cehia, Polonia, Kenya, Kazakhstan și Armenia, dacă n-am uitat vreuna. 

Nu știam nimic, nici măcar un cuvințel. Ba mint, știam vreo trei - die Apotheke (farmacie), pe care-l vedeam la fiecare colț de stradă, precum și ”zu vermieten” (de închiriat) și ”zu verkaufen” (de vânzare”), pe care de asemenea le vedeam pe multe clădiri. În rest, eram tabula rasa.

Profesorul s-a prezentat, am primit manualele pentru primele două module de curs. L-am răsfoit pe-al meu și mi s-au încrucișat ochii. Vaideminesăriți. Cum o să fiu eu în stare să-nvăț așa ceva??

Au trecut șase luni. Am parcurs două manuale, am făcut sute de teme, am și ”tocit” (gramatica germană are multe reguli și încă și mai multe excepții - mi-aduc aminte că odată a înșirat proful pe tablă niște excepții de la A la J pentru doar o regulă 😃), am dat zeci de teste periodice și două examene. Pe parcurs mi-am dat seama că-mi place, simțeam cum învăț, cum înțeleg, cum cresc. 

Spre deosebire de multe alte împrejurări, în privința asta chiar am avut răbdare. Mi-am făcut temele, am lucrat mereu dinainte toate exercițiile de la final de capitol (motiv pentru prof să mormăie că Frau N. se uită iar pe pereți și, generos, a început să-mi aducă fișe separate de exerciții pe care le lucram cât timp ceilalți le rezolvau pe cele din manual), făceam teste pe Internet și repetam regulile particulelor ”der, die, das”, verbele neregulate și verbele cu particulă separabilă în timp ce făceam curățenie, duș, ba și când mergeam pe stradă. 

Un deceniu mai târziu germana mea e la un nivel... acceptabil, să spunem. Adică suficient pentru a avea un post cu răspundere, dar n-aș fi în stare să citesc Goethe în original (de fapt, nici n-aș fi motivată s-o fac, acum că mă gândesc). 

Perfect nu voi ajunge s-o stăpânesc niciodată, dar ce satisfacție am avut când o colegă (nemțoaică) m-a rugat să-i citesc mail-ul pe care urma să-l trimită la niște simandicoși, pentru a identifica eventualele greșeli... Nu, nici nemții nu au o germană impecabilă, mai ales în ceea ce privește gramatica.  

Din experiența mea, iată câteva recomandări pentru aceia dintre voi care se gândesc să se-apuce de germană sau, cine știe, sunt deja în focurile declinărilor 😃

1) Aveți răbdare. Unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-am primit (spre rușinea mea, nu-mi mai amintesc de la cine) a fost: ”limba germană trebuie îmblânzită”. Luați-o încet, zăboviți asupra fiecărei noi probleme de gramatică, repetați și iar repetați, chiar dacă vi se pare că stăpâniți chestiunea respectivă. Am mai zis să aveți răbdare?

2) Volumul de informație - și mă refer numai la gramatică acum - este imens. E foarte mult de învățat, multe reguli și, cum spuneam mai sus, multe excepții. Nu vă speriați dacă uneori mai uitați din ele (se ”înmagazinează”, vă promit), dar întoarceți-vă mereu în urmă și repetați cu regularitate câte ceva, neapărat cu exerciții și teste. 

3) Luați totul ca pe o provocare. Personal, aveam atitudinea ”ori eu, ori ea”, adică eram ca un fel de pitbull. Și mă simțeam tot mai smart, recunosc, pe măsură ce dobândeam noi cunoștințe și începeam să fac asocieri. 

4) Chiar dacă poate părea ciudat, nu vocabularul ar trebui să fie cel dintâi pe lista de priorități. Acesta se acumulează și se îmbogățește în timp și practic, pe durata întregii vieți (în măsura în care nu veți pierde contactul cu limba germană). Esențial este să ”plantați” bine și adânc semințele gramaticii, pentru a prinde rădăcini solide. 

5) Dacă vă încurajează aspectul, gramatica germană are câteva asemănări cu cea engleză (de exemplu, au și ei verbe modale), iar în ceea ce privește vocabularul, aproximativ 10% din acesta provine din limba latină. Das Problem, die Aktion,  das Restaurant, der Elefant, die Polizei, der Kurs... remarcați ceva? Încă și mai multe seamănă cu termenii englezești. Ce bucuroasă eram când mai descopeream câte-un cuvânt din ăsta... îmi îmbogățeam vocabularul fără efort 😃

6) De îndată ce-ați început să acumulați suficiente cuvinte astfel încât să înțelegeți texte simple, începeți să vorbiți (de preferință, cu nativi). Nu vă fie teamă de greșeli, o să faceți oricum din plin 🙂 dar nu e atât de important, nu în faza asta. Ceea ce contează este să vă găsiți curajul de-a comunica. 

7)  Citiți, citiți și iar citiți. În privința asta am câteva sfaturi separate:

a) Pentru început, feriți-vă de ziare. Asta mi-a spus profesorul când m-a văzut într-o pauză cu nasul într-un ziar, concentrată și pătrunsă de importanță. ”Nu”, zice, ”în ziare se strecoară mereu greșeli și e crucial să nu aveți de-a face cu ele atâta timp cât nu aveți cunoștințele necesare pentru a le identifica”. 

b) Începeți cu lecturi ușurele (prima mea carte a fost una de Agatha Christie) și n-ar fi deloc rău să alegeți o carte pe care ați citit-o deja în altă limbă - româna sau oricare alta. Vă va fi mult mai ușor să faceți legăturile și, nefiind atât de preocupați să înțelegeți subiectul pentru că-l cunoașteți deja, veți acorda mai multă atenție vocabularului și construcției frazelor. 

c) Nu vă opriți să căutați în dicționar fiecare cuvânt pe care nu-l știți. Va întrerupe fluxul lecturii și-n final vă va frustra. Cel mai bine ar fi să încercați să deduceți sensul din context, cuvântul se va ”întipări” mult mai bine în minte. Eu de exemplu caut cuvinte în dicționar numai dacă mă întâlnesc prea des cu ele, nu prind sensul din context și mă enervez.

Încheind articolul (care s-a lungit mai mult decât aș fi crezut), vă doresc mult spor 🙂 Sper să fie de folos ideile de mai sus. De asemenea, vă doresc și o săptămână ușoară, având în vedere că mâine-i luni...