Ecourile nunții regale

Mi-am croit planul zilei de ieri raportându-mă în mare parte la nunta din capitala Marii Britanii, despre care cu siguranță știți. Prințul Harry s-a căsătorit cu Meghan Markle, actrița care a interpretat-o pe Rachel în serialul ”Suits”. Previzibil, evenimentul a fost catalogat drept ”nunta anului”, iar bârfele și comentariile au fost direct proporționale. 

Cu toate acestea, cred că n-am mai văzut până acum opinii mai tendențioase și mai rău-intenționate. Nu-mi pot explica de ce unii au acumulat atâta otravă și simt nevoia s-o reverse în capul unui cuplu care nu le-a greșit cu nimic și pe care nu-l vor întâlni cu siguranță niciodată. Am urmărit în direct transmisiunea de la catedrală și tare mult mi-a plăcut. 

Ca să încep într-o notă agreabilă, iată cum s-a văzut de la mine:

- mi-a făcut o mare, mare plăcere să-i revăd pe actorii principali din ”Suits” - în special pe mangafaua de Harvey, recunosc 😃 

(Hai, pun și o poză numai cu el și cu nevasta-care-oricum-nu-mă-interesează).

- Amal Clooney arată atât de orbitor, încât cel de lângă ea aproape a trecut neobservat. George-who?

- Trecând la membrii familiei regale, Kate mi-a plăcut, deși aproape că n-o vedeai de pălărie. Remarcabil e faptul că a mai purtat de două ori ținuta respectivă în public. Ăsta zic și eu statement din categoria ”nu-mi pasă de reguli”.

- Eram sigură că Her Majesty va opta pentru o ținută în culori vii, ca și la nunta lui William. Unele voci susțin că mvai, a exagerat. Ei, ce să povestim. Eu cred că dacă ești Regina Angliei și ai 92 de ani, ți-ai câștigat dreptul să porți ce vrei. Și afară de asta, îi stă chiar bine. 

- Am fost foarte, foarte impresionată de comportamentul Prințului Charles față de mama miresei (care era singură, cam stingheră în marea aia de fețe nobile și deosebit de emoționată). Un mare domn se cunoaște din gesturi mici. Ca de exemplu, gestul de a-i oferi brațul când au mers împreună cu mirii la semnarea certificatului de căsătorie - deși nu exista niciun protocol care să-l fi obligat s-o facă. La ieșirea din biserică le însoțea pe amândouă - soția și proaspăta cuscră, dacă se poate spune așa - într-un tablou care mie mi s-a părut foarte simpatic. Afară de asta, am citit că s-a arătat permanent foarte grijuliu cu ea, la repetiția dinaintea nunții explicându-i personal toate ritualurile și tradițiile care urmau a fi îndeplinite.

Ținând cont și de faptul că a condus mireasa la altar, în ceea ce mă privește și-a spălat păcatele. Știu că părerea mea nu-l interesează din cale-afară, dar am zis s-o exprim. 

- Că tocmai am menționat mireasa 🙂 Mie mi-a plăcut rochia, cât despre voalul de cinci metri, brodat - o capodoperă, în opinia mea. Da, rochia a fost foarte simplă, dar a costat 270.000 de euro. Cu alte cuvinte, dacă voia altceva, cu siguranță și-ar fi permis. Așa a vrut să fie rochia ei de mireasă și cu asta, basta. 

Acuma, dacă e să zic totuși ceva - coafura a fost cam prea lejeră, mă gândesc. Adică pentru voal de cinci metri și tiară cu diamante, nu știu cât de potrivit e stilul ”lejer-dezordonat”. Însă în ansamblu o găsesc a fi fost deosebit de frumoasă.

Și a doua rochie (pentru petrecere) a fost foarte simplă. Și da, mi-a plăcut și aia.

Ziceam la începutul articolului de bârfe, de fapt ce zic eu bârfe - găleata de lături vărsată în unele medii, în special la adresa ei. Vai e pistruiată și de fapt și urâtă, vai sigur l-a îmbrobodit pe Harry (care n-a vrut să-i ceară să semneze contract prenupțial), vai rochia ei nu se ridică la înălțimea momentului, vai nu se compară cu Kate. Asta din urmă pune capac. Cum adică, nu se compară? Dar de ce trebuie să le compari? O să compare și copiii pe care-i vor avea cu cei ai lui William și Kate? Nu m-ar mira deloc. 

Probabil că Harry ar fi trebuit să le ceară binecuvântarea păreriștilor de Internet. Oh, dar cum de și-a permis să n-o facă?
Ah, altă aiureală: ”rezistă maxim cinci ani împreună”. Serioooos? Habar n-am cine se cred unii, pe cuvânt.

La final, ceea ce rămâne e ceea ce spun ochii lor 🙂

Nu pot încheia fără să menționez muzica - ambele coruri au fost extraordinare, iar violoncelistul aproape mi-a adus lacrimi în ochi.

Casă de piatră, Altețele Voastre 🙂