E deopotrivă ciudat și interesant cum se petrec uneori lucrurile.... După cum cred că s-a observat (din tribune, vorba lui Caragiu), nu mai scriu atât de des ca odinioară. Am reflectat multă vreme la aspectul ăsta, încercând - fără prea mult succes - să găsesc o explicație. Aș avea ce povesti, întrebarea este de ce nu reușesc să mă mobilizez. Poate a fost și asta doar o etapă din viața mea, îmi spuneam.
Am conceput, în gând, un text de rămas bun. M-am gândit că poate a venit momentul. Apoi am realizat că n-aș fi în stare, cel puțin deocamdată, să-l public. Nu pot renunța la blog. E drept că e micuț, nu m-am priceput să-l ”cresc”, dar voi, cei de aici, mi-ați intrat la suflet, sunteți ai mei și faptul că reveniți, citiți și-mi sunteți aproape mă umple de-o bucurie pe care n-am găsit-o în nimic altceva.
Astăzi se împlinesc 8 ani de la cel dintâi text publicat aici.... iar asta e postarea cu numărul 980. Ar fi fost frumos să fie un număr ceva mai aspectuos - 999 sau 1.000 - dar niciodată nu mi-am impus nimic atunci când a fost vorba de blog. Am scris mereu cu și din pură plăcere. Blogul acesta a devenit un martor al trecerii mele prin viață și e parte din mine, poate de aceea nu mă-ndur să renunț la el.
De ce spuneam la început că e interesant cum se întâmplă uneori... Tocmai am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care mi le-aș fi putut dori pentru aniversarea blogului. De câteva zile, cineva citește din scoarță în scoarță. Postare cu postare, în ordine cronologică, de prin 2011 încoace. Îmi crește inima când mă uit la statistici precum aluatul de cozonac pus la dospit. Nu știu cine ești, dar îți mulțumesc. Ceea ce tocmai faci înseamnă enorm pentru mine.
Pe voi vă îmbrățișez și vă mulțumesc din tot sufletul pentru că sunteți aici. Nici nu vă puteți imagina comoara de bucurie pe care mi-o dăruiți 🙂
La mulți ani cu inspirație, blogulețule 🙂
Postări
18 comentarii:
La multi ani, Blogul Gretei!
Te citesc cu incantare, chiar daca ma exprim mai rar prin comentarii...
Si din partea mea un "La multi ani" - din pozitia de cititoare asidua , dar comentatoare extrem de lenesa. Multumesc ca scrii si mai ales ca te descrii :)
Nici vorba sa renunti la blog! Te citesc de mult, cu placere si nerabdare pentru fiecare noua postare. Scrii frumos, cald, autentic si captivant. Keep up the good work!
Irina
La mulți ani, Blog de Greta! :)
Și eu când te-am descoperit m-am apucat de citit în ordine cronologică și sper că te-ai bucurat și atunci.
Mi-ar părea rău să nu mai scrii dar tu știi mai bine ce și cum.
Îmi plac și comentariile tale pe FB la postări ale persoanelor pe care le avem cumva în comun.
Îți doresc o săptămână minunată!
La multi ani si iti multumesc, uneori trec pe aici si ma bucur!
La multi ani! Si eu ti-am citit blogul din scoarta in scoarta intai si apoi postare de postare. Comentez insa f rar :) Iti admir dedicarea, curajul si discretia. Alina
Daca este o singura persona care citeste din scoarta in scoarta in ultimele 2 saptamani, mai mult ca sigur este vorba despre mine. :-) Intr-adevar citesc zilnic, ca pe un roman fascinant. Sunt foarte departe, dar nu numai asta ma face sa-ti citesc blogul. Ai talent, mult talent. Continua sa scrii, sub orice forma, ar fi pacat sa te opresti. Eu iti multumesc! Laura
Mulțumesc, draga mea Thea :) Știu că ești în preajmă. Și uneori am senzația că ne cunoaștem de-o viață...
Eu sunt cea care-ți mulțumește, Carmen, pentru că ești aici :)
Mulțumesc, Irina :) Înseamnă foarte mult pentru mine ceea ce mi-ai spus :)
Petronela, m-am bucurat enorm. Mă uit frecvent în statistici și mi se umple sufletul de bucurie la gândul că undeva, cineva stă și mă citește. Dacă am menționat de data asta în text, e pentru că a coincis cu aniversarea blogului. Însă mă bucur de fiecare dată când descopăr cititori pasionați... :)
Altminteri, pe FB sunt tot cam ca aici :) Și dacă vrei, mie mi-ar plăcea să ne friend-uim pe acolo :)
Îți mulțumesc și eu, Cristina, pentru că te bucuri cu și alături de mine :)
Mulțumesc din suflet, Alina :)
Scriu, șterg, iar scriu, iar șterg... nu știu cum să pun în cuvinte ceea ce simt citind astfel de mesaje. Scrisul e important pentru mine - de fapt, e o parte din mine - și când aud că place, ei bine... mă simt copleșită. Mulțumesc, Laura :)
La blog nu renunț. Și poate într-o zi, cine știe... va fi să fie și cartea mea :)
Mulțumesc pentru invitație! Eu nu aveam curaj. :)
Dar tocmai am descoperit că nu nu pot să dau "Add Friend". Probabil că ai o setare de confidențialitate care nu permite acest lucru.
Ciudat, nu-mi amintesc sa am vreo setare in sensul asta... din meandrele FB-ului. Da-mi te rog un mesaj privat acolo si te adaug eu :)
Am trimis. Cred că e în Message Requests mesajul meu. Acolo ajung mesajele persoanelor care nu sunt în listă :)
Nu , nu , nu renunta ! Stii ca eu te citesc de multi ani si uite , revin mereu . Si citesc cu placere si cu acelasi drag de tine :)
Clara
Trimiteți un comentariu