La pas prin Cetatea Eternă (VII)

Serialul despre Roma se apropie de final - acesta e penultimul episod -  și fie vorba între noi, țin să-l termin înainte să plecăm în următoarea vacanță. Adică măcar restanța asta să n-o mai am, că-n ceea ce privește foiletonul american, mai am de scris (nu, n-am de gând să-l abandonez, e doar on hold). 

Revenind însă pe cele 7 coline, textul de astăzi va fi un fel de supă cu de toate, dat fiind că despre obiectivele mari am povestit deja. Dar chiar dacă astea de azi sunt aparent mai mici, fiecare dintre ele a fost dorit, visat și faptul că am ajuns acolo a însemnat enorm pentru mine.
În această notă, încep cu singurul obiectiv care m-a făcut să plâng de bucurie. 

Fontana di Trevi 

Era foarte aglomerat, dar n-a fost greu să fac abstracție de mulțimea din jur. Pentru că n-o vedeam decât pe ea în fața ochilor. 

Evident, am aruncat monede. Cu spatele spre ea, după cum cere tradiția. Una pentru noroc în dragoste, cum auzisem că e obiceiul și una pentru a mă-ntoarce la Roma, desigur. 

Nu rezist să nu v-o arăt și într-o fotografie de seară. E atât de frumoasă! 🙂

Treptele Spaniole 

Sunt spectaculoase și hiperaglomerate. De fapt trebuie să stai la pândă pentru a prinde un moment când găsești loc - de preferat, în apropierea florilor.

Un aspect interesant - și practic, în egală măsură - este că nu ai voie să mănânci pe trepte. Un polițist își făcea rondul pe acolo și admonesta conștiincios turiștii care încălcau regula: ”non mangiare, signore!”. Pe bună dreptate. O fi romantic să mănânci căpșuni pe Treptele Spaniole, dar curățenia e cu siguranță mai importantă. 

Grădina de Trandafiri

Nu o avuseserăm în plan, din simplul motiv că nu știuserăm de existența ei. Se află nu departe de Circo Masimo și am descoperit-o cu totul întâmplător, într-una din plimbările fără țintă făcute pe sistemul ”hai să vedem unde-ajungem”. Așa am ajuns pe Aventin, una dintre cele 7 coline ale Romei.

Am fost norocoși: grădina e deschisă numai două luni pe an, în aprilie și în mai. 

Dacă există Rai.... și eu cred că există, probabil cam așa arată 🙂

În grădină se găsesc peste 800 de specii de trandafiri, iar parfumul, ei bine, parfumul.... e ceva care pur și simplu nu se poate descrie în cuvinte.

Am inspirat adânc băgându-ne cu precauție nasul în petale (de teama vreunei albine), am stat pe băncuță, ne-am plimbat. Nu voiam să mai plecăm de acolo. Am citit o inscripție despre cât de complexă este cultivarea trandafirilor (și cât de dificil e să obții soiuri viabile), ne-am mai uitat în jur... era divin 🙂 Cu adevărat, o experiență ieșită din comun. Nu degeaba se spune despre miros că este cel mai puternic dintre toate simțurile.

Villa Borghese

Era cât pe ce s-o ratăm, drept să vă spun. Pur și simplu am uitat în ce zi aveam bilete (cumpărate tot pe Internet). Ne-am dat seama vineri că joi ar fi trebuit s-o vizităm. 

”Hai să mergem până acolo să întrebăm, poate avem totuși vreo șansă”, a zis omul, pragmatic.

”N-are niciun rost, buhuhu, sigur nu ne lasă, asta e, am fost căscați, uaaaa”, se văicărea prețioasa lui jumătate. 

A fost ca el, ceea ce demonstrează (de parcă mai era nevoie) că de multe ori mă consum și mă agit ca o găină fără cap, deși nu s-au epuizat toate posibilitățile. 

Da, a trebuit să cumpărăm alte bilete, dar asta să fie paguba. Ne-am dorit să o vizităm și n-am regretat deloc. 

Organizarea este mult, mult mai bine gândită și mai eficientă în comparație cu aglomerația și haosul de la Muzeul Vatican, despre care v-am povestit. La fiecare două ore intră câte 360 de persoane - cifră calculată bine, fiindcă nu a fost deloc înghesuială. Și aveau și aer condiționat. Așa stând lucrurile, vizita a constituit o adevărată plăcere. Am zăbovit pe îndelete în fața unor tablouri și statui care ne-au impresionat, am citit, am schimbat impresii.

Aceasta e una dintre statuile care mi-au atras atenția. Nu mai văzusem niciuna lucrată din marmură de culori diferite. Avea ceva... deopotrivă misterios și atrăgător. 

Ultimul episod - vă previn de pe-acum - va fi despre ce-am mâncat bun și unde. N-am poze multe, dar cele pe care le am fac să ofteze papilele gustative.