Șed și cuget, sau vorba ardeleanului, numa' șed. Unde-am nimerit, oameni buni?
1) Provocarea zilei de astăzi a fost de a le explica team leaderilor și șefilor acestora - așadar, numai lume bună - diferența dintre logarea în Windows și logarea în sistemul logistic pe care-l folosim.
- La mine nu merge parola, reclamă ofensat un pițigoi.
- Care din ele?
- Păi, de unde să știu eu... parola aia pentru calculator!
- Pentru Windows sau pentru sistemul *fgdadcsjcpdhs*?
Acum e impacientat de-a binelea, deci răspunde pe-un ton subțiiiire și ridicat, la limita isteriei:
- Nu știu... aia cu numere! Cu care vă logați voi ca să... asta, ca să lucrați.
Chestia e că amândouă parolele au numere și cu amândouă ne logăm, d'ohhhh. Iar individul ăsta e șef de departament și are salariu de trei ori și ceva mai mare decât al meu.
2) Șefulicuța de care vă povesteam data trecută (cea care și-a dat doctoratul în curățenie cu șervețele umede) lovește din nou. Printre altele, avem niște dispozitive de citit coduri care, peste noapte, stau la încărcat. Adică așa stau la noi (la ”nava-mamă”) de ani de zile, sunt foarte fiabile, rar de tot se întâmplă să se strice vreunul.
Aici nu vor sta noaptea la încărcat, a decis șefulicuța, plescăind cu autoritate.
- De ce nu?
- Dacă explodează?
Stop cadru 🙄
3) Altul (tot team leader - au o grămadă de șefime pentru câți angajați sunt) a oftat ca un martir că, în intervalul petrecut la sediul firmei noastre - a fost detașat, cum suntem și noi acum, timp de câteva săptămâni, pentru a se familiariza cu toate procedurile și aplicațiile - și-a luat foarte conștiincios notițe.
- Am scris o carte întreagă, a oftat el cu demnitate.
O fi scris omul, nu neg. Întrebarea e dacă o fi și citit-o.
4) Fără legătură cu găinile fără cap de la noua firmă, azi am constatat că mi-au dispărut dischetele demachiante. Le-am căutat peste tot, inclusiv în minibar (pe principiul că de foarte multe ori un obiect pierdut e recuperat din frigider, unde nu se știe cum a ajuns). Nu le-am găsit.
Serios. De ce-ar fura camerista dischete demachiante?
PS: s-a terminat hârtia igienică la serviciu. Directorul de filială se confruntă iarăși cu o problemă complexă.
Postări
6 comentarii:
Pe la inceputurile mele in rolul actual incepusem sa am furnicaturi pe limba cind suna cite unul la noi (nu eram help desk, ci nivelul urmator de rezolvat probleme) si zicea 'I can't see anything'. Imi venea sa-i intreb daca au deschis calaculatorul intii ori daca au fost recent pe la oftalmolog. Ca ei se asteptau (fara sa fi citit manualele si procedurile) ca atunci cind voiau sa faca ceva in SAP sa apara probabil flashuri pe ecran, ori dudui care sa le confirme ca dorinta le-a fost indeplinita.
Altfel, era pe undeva o gluma din aia ca sefii astia cu cit sint mai sus pe ramura cu atit stiu mai putin. Dar trebuie sa se afirme, cum nu, ca tre' sa aiba si ei motiv sa ceara bonus pentru performanta.
Jesus unde ai nimerit! Apropos de hârtie igienica la una din societățile de real succes la care am lucrat Directoarea Financiara si cea de Achiziții au decretat ca se vor folosi 3 dreptunghiuri/tură de mers la buda de angajat, au scris asta către Directorul General iar el a aprobat.
Stii ce mult mi-au lipsit relatarile tale despre viata la birou?
Jual
Ah, păi cum vine asta, ei sunt șefi, cum să se ostenească ei cu manualele și procedurile. N-au ei timp de așa ceva... sunt ocupați să fie importanți și autoritari.
Incredibil :))))) Raționalizarea hârtiei igienice, vai de capul meu... Auzi de chestii de-astea și zici că-s ireale, dar problema e că sunt cât se poate de adevărate.
:) Și mie-mi place să le scriu, dar cam duc lipsă de surse de inspirație...
Trimiteți un comentariu