Mai să-mi șterg din nou lentilele ochelarilor, când m-am uitat la data celei mai recente postări din leapșa-foileton: ultima temă rezolvată a fost în februarie. Ziceam că văd aburit, vorba ceea.... însă nu, chiar a trecut mai bine de jumătate de an de când am lăsat-o în paragină. Cred însă că asta a fost și ca urmare a faptului că următorul subiect nu mă încântă prea mult și probabil din cauza asta l-am tot amânat.
Așadar.... tema nr. 25 îmi cere să scriu despre ceea ce mă îngrijorează în prezent. Păiiii, cum să vă zic eu vouă... sunt genul ”probleme n-am, dar griji îmi fac”, iar în dicționar, la cuvântul paranoia, se află poza mea (n-o căutați, că nu-s fotogenică). Altfel spus, mie mi-e cam tot timpul teamă de câte ceva, chiar dacă de cele mai multe ori realizez eu însămi că sunt pe câmpii.
După cum știți, uneori bombănesc pe aici de una sau de alta de la serviciu - de clienți certați fatal cu logica, de Aristița Orbulgăinescovici, de colega ei Eufrosina Habarnamescu, de bibilici aiurite și pițigoi abulici... dar pe de altă parte, îmi place serviciul actual și-mi place și răspunderea pe care o am (asta când nu-mi ies peri albi din antemenționatul motiv, ceea ce e aaaltă discuție). Și, când n-am de lucru - ba și când am, dacă e să fiu sinceră - mă tot gândesc și mă frământ dacă o să mai găsesc un post asemănător când o veni vremea să plec de aici.
Mă apucă pandaliile numai la gândul că va trebui să ”confirm” din nou, să demonstrez cutare și cutare. Poate că mă răsfăț, dar gândul ăsta mă cam bagă-n sperieți. Lucrez de aproape opt ani în firma asta, lumea știe bine cum sunt și ce pot, am primit multe dovezi de încredere și recunoaștere deopotrivă. Am convins mulți oameni aici și-n anumite privințe a devenit un fel de ”acasă”. Oare mai pot face asta din nou? Rațiunea îmi spune că da, însă e aglomerație mare de pitici la mine-n scăfârlie 🙄
Adevăru-i că mie nu-mi plac schimbările - și chiar dacă se dovedesc a fi de bun augur, tot mi-e teamă de ele, cel puțin la început.
Postări
6 comentarii:
Nu pot sa te incurajez, desi as vrea, pentru ca nici mie nu-mi plac schimbarile. Si am observat un lucru: cind am schimbat pentru ca am crezut ca va fi mai bine, n-a fost. Cind am schimbat pentru ca eram n-aveam incotro (intrarea la liceu, emigrarea), n-a fost bine - s-a lasat cu plinsete si depresii, desi fusese ceea ce-mi doream. Cind mi s-a dat un sut un fund si am fost obligata sa accept, cind asteptarile erau la cel mai de jos nivel si fricile la nivel stratosferic, atunci a fost cel mai bine.
Jual
Iete ca nici mie nu imi plac schimbarile. Sunt tare reticenta. La fel ca tine, ma simt comfortabil intr-un job in care stiu ce fac.
Nu stiu cum sa te incurajez, dar cred tare ca esti un om ambitios si care va reusi oriunde. Schimbarile le privesc ca provocari si incerc sa imi ocup mintea cu altceva ca sa nu apuc sa imi fac griji.
Mult success!
Cris
Mie îmi plac schimbările și le fac des Profesional, niciodată n-am stat la un loc de muncă mai mult de 3 ani.
Unde e schimbare e energie nouă, sunt lucruri de învățat, sunt ageră și motivată, pe când odată intrată în rutină, devin plictisită și motivația dispare.
Eu votez pentru schimbări, sunt sănătatoase și stimulează creierul!!
Aștept și sper să fie bine :) Iubesc rutina, asta e, așa sunt...
Îți mulțumesc :) Ambițioasă probabil că sunt - uneori, în tot cazul, nu mereu din păcate - dar frica tot acolo rămâne :)))
Motivată nu mai sunt nici eu la job-ul actual, dar frică de schimbare tot mi-e :))
Trimiteți un comentariu