Impresii din Mallorca (multe povești și încă și mai multe poze)

Spre deosebire de alte destinații de vacanță, pe asta nu am ales-o în baza vreunui criteriu anume - cel puțin, nu altul în afară de ”mare, soare, relaxare”. Palmierii au fost bonus. 

Noi am stat în C'an Pastilla, una din mai multele stațiuni de pe insulă, situată la numai 9 kilometri de capitala Palma. Și pentru că n-am avut așteptări, n-am fost dezamăgiți. It is what it is - un fel de Mamaia mai curată (de fapt, nici de aici n-au lipsit anumite, hmm.... elemente pestrițe, după cum am povestit deja). O amică reușise să mă enerveze serios cu numai câteva zile înainte de plecare, ”prezicând” că nu ne vom simți bine, că ”în Mallorca nu te duci să faci plajă”, că va fi muzică enervantă pe străzi, că nu ne-am documentat, că.... Din fericire, n-a avut dreptate în nicio privință (dar a ținut să-mi spună, la întoarcere, că știe ea că acolo e muzică enervantă, că a fost și ea - la 1900 toamna - și nu înțelege de ce noi n-am auzit-o? Păi poate pentru că nu mai era așa, d'ohhh). 

Hotelul nostru. Confortabil, cu mic dejun foarte bun (dacă voiai, îți făceau omletă și clătite pe loc, în combinațiile și cu umpluturile alese de tine. Mmm, e într-un fel treaba asta, n-am ce  să zic). Am fost de vreo două ori și la piscină, aveau și un jacuzzi (pe care l-am testat și personal mi-a plăcut foarte mult - sunt de viță nobilă, e clar).

Ne-am ”împărțit” săptămâna petrecută acolo cât de bine am putut, alternând zilele de plajă cu unele de plimbare. Am fost de două ori în Palma (se ajungea foarte ușor, cu autobuzul) și, fără să fi fost din cale-afară de impresionați, ne-a plăcut. 

Catedrala

Într-una din zile am închiriat o mașină (sunt foarte multe firme de profil acolo, mașina fiind mijlocul optim de transport pe insulă - motiv pentru care condițiile sunt deosebit de avantajoase și prețurile mici) și am plecat pe coastă. 

Prima oprire a fost în Valldemossa, stațiunea unde Chopin și George Sand au petrecut un an și care a inspirat-o pe scriitoare pentru cartea ”O iarnă în Mallorca”. 

Împrejurimile sunt superbe, acolo chiar am simțit că mi se umple sufletul de atâta frumusețe 🙂

Pe drum...

 .... și prin Valldemossa. O stațiune absolut spectaculoasă, unde cred că orice artist și-ar putea afla liniștea necesară creării artei sale.

Intrarea în chilia lui Chopin și pianina acestuia. 

Personal, cu siguranță m-ar fi impresionat mai mult locația dacă aș fi fost pasionată de muzica lui Chopin - dar nu sunt. Pentru jupân în schimb, a fost o experiență mai aparte - în special pentru că vizita a fost permanent acompaniată de muzică, inclusiv un scherzo pe care îl interpretase și el cândva, în cadrul unui examen crucial. 

De la Museum Shop nu am cumpărat nimic, dar am apreciat logo-ul, în schimb. 

După Valldemossa, următoarea oprire a fost Port de Soller, care ne-a plăcut mult mai mult decât C'an Pastilla noastră. Contrastul creat de munți dădea un efect foarte interesant, iar debarcaderul era încântător. Ne-am plimbat nițel pe acolo și ne-am adus aminte de serialul ”Destinul familiei Howard” (asta e din ciclul ”ești bătrân dacă știi despre ce-i vorba” 😃).

Și pentru că ne-a plăcut așa mult cum arăta, am și mâncat de prânz acolo. Cu ocazia asta, yours truly a vrut să fie curajoasă. I-a cam ieșit pe nas.

Ce se vede în imagine sunt doi calamari. Am zis să-ncerc, ce naiba. Meh. Parcă mestecam cauciuc copt cu aromă de alge stătute. Am mâncat unul, cu demnitate și mai degrabă din ambiția ”ori eu, ori el”. De la al doilea am mâncat doar capul (chestiile alea mici, cu tentacule, din nordul farfuriei 😃). Apoi am abandonat, lăsând celălalt calamar stăpân pe câmpul de luptă.
Hotărât lucru, nu-s pentru mine lighioanele de mare. Motiv pentru care am renunțat la ideea de-a mânca Paella, cum avusesem de gând. M-am limitat la somon și doradă și-a fost foarte bine așa. Iar într-o seară am mâncat la un restaurant indian și a fost un adevărat regal.

A, să știți că asta e exact ceea ce pare (pe un platou ”mix grill”).

Jupânul nici n-a vrut să audă, iar eu n-am îndrăznit. Mi-ar fi plăcut să vă scriu că am mâncat broască, dar asta s-a întâmplat după eșecul calamarilor, deci nu m-am mai aventurat.

În încheierea acestei postări kilometrice, pot concluziona că Mallorca a fost o experiență interesantă și agreabilă, care ne-a plăcut, dar pe care nu avem niciun motiv s-o repetăm. Mai sunt atâtea locuri extraordinare pe lume... 🙂