Bunule 2018, îți mulțumesc :)

Dragul, generosul meu 2018... nici nu știu cum să încep. Cu o reverență, poate... fiindcă nici nu-mi pot găsi cuvintele să-ți mulțumesc pentru ceea ce mi-ai dăruit.

Per ansamblu, am sentimentul că anul acesta a trecut foarte repede - fie am avut mai tot timpul câte-un plan sau proiect, fie am fost în așteptarea a ceva, fie am cules niște roade (și inclusiv treaba asta m-a solicitat destul, pot să spun).

În ordine aleatorie, așadar...

- la serviciu am primit o avansare importantă, care-a venit împreună cu o - destul de drăguță - mărire de salariu. Din același capitol, am fost timp de trei săptămâni într-o delegație în apropiere de Dortmund, unde firma a înființat un nou sediu și, alături de alți colegi, am școlarizat oamenii. A fost o experiență deosebit de interesantă, din care am avut și eu de învățat. Tot din categoria ”muncă”, dar într-o notă personală, aș menționa și faptul că l-am revăzut pe Musiu Șarl, la o bere și un burger.

Altminteri, am muncit enorm anul ăsta, parcă mai mult ca-n alți ani. Din fericire, cu folos.

- mi-am împlinit un vis vechi, acela de a vedea Roma, care-a fost exact așa cum mi-o imaginasem.

- având în vedere că am fost în Mallorca, se poate spune că am ”bifat” o nouă țară. Dar Spania mai are încă multe, foarte multe să ne dezvăluie. Abia dacă a început, de fapt.

- am ajuns din nou în Elveția și, pentru cea de-a patra oară, la Davos. A fost aceeași magie ca prima dată. Cu adevărat, ”Muntele Vrăjit”.

- și dacă pun și Vatican ca stat independent la socoteală, pot spune că anul acesta am călătorit în patru țări 🙂

- mi-am revăzut o parte dintre colegii de liceu și pe diriginte, chiar în ziua când se împlineau 20 de ani de când susținusem prima probă a examenului de Bacalaureat. E o amintire cu atât mai prețioasă cu cât, la final de noiembrie, dirigintele a plecat în altă lume.

- am citit cărți interesante și am ascultat multă muzică bună. E adevărat că, în ultimii cinci ani, acesta a fost cel dintâi an în care nu l-am revăzut pe Zubin; dar asta s-a întâmplat din motive întemeiate și, acum că și-a reluat activitatea, sper să-l regăsesc în curând la pupitrul Filarmonicii din Berlin.

- pe blog am scris un piiiic mai mult decât anul trecut; sunt optimistă și încrezătoare că anul viitor voi avea povești și mai multe și mai viu colorate decât anul acesta. În tot cazul, am ”lucrat” mai mult cu mine, în sensul că am încercat să-mi impun o disciplină a scrisului - fie ea și una destul de flexibilă, între noi fie vorba....

- cred - sau îmi place să cred - că am ajuns la un nivel de împăcare cu mine însămi și de acceptare a tot ceea ce mi s-a întâmplat. Și nu mă refer la nefăcutul de copii, aia e poveste veche și arhivată... ci la unele chestiuni mai grave (de fapt, cele care m-au dus la psiholog în urmă cu niște ani de zile). 

- apropo de punctul de mai sus -  acesta a fost primul Crăciun când am ascultat colinde încă de la începutul lunii decembrie. Eu, care-n atâția ani anteriori nu mai pridideam să mă ascund, să nu văd, să nu aud că se apropie Crăciunul... De data asta mi-am dorit să le ascult și m-am bucurat de ele. Să fie oare un semn că mă vindec? Adevăru-i că ar fi și timpul. Peste câteva zile o să pot spune că anul viitor împlinesc 40 de ani. Săriți 🙈

- cu scuzele de rigoare pentru superficialitatea-mi, nu pot să nu menționez că mi-am luat poșeta. THE Poșetă, aia despre care ziceam nu demult că mi-o doresc de mai bine de-un an și pe care nu credeam că o să mi-o îngădui vreodată, în mare parte fiindcă mă autopedepseam. Ei bine, am decis că o merit și mi-am dăruit-o - și-mi place atât de mult, încât mai c-aș dormi cu ea în pat 😃

Și-acum, pregătindu-ne să te întâmpinăm, 2019... știi foarte bine ce ne dorim de atâta vreme. Te rog, desăvârșește ceea ce a început atât de frumos (în) 2018 🙂 Și te mai rog, fii bun cu noi...