Automatul furăcios din Gara Centrală

Buah, hai că azi m-am enervat.

Mă duc eu la gară să-mi fac abonament lunar pe metroul ușor (abonament de asemenea valabil și pe autobuz și pe metroul subteran). Stăm la o coadă oarecum intimidantă la centrul de profil, în sfârșit ne vine rândul, povestim cetățeanului de la ghișeu păsul nostru. Să vedeți, vă trebuie poză. Ne gândiserăm la asta și aveam una pe stick, dar nu e bună, trebuie în format fizic. Duceți-vă la magazinul X, au imprimantă de fotografii, alegeți cel mai mic format de-acolo și reveniți.

Ok, hai la magazinul cu pricina (în incinta gării). Stick-ul nostru nu e citit de calculatorul de-acolo (am mai avut o dată situația asta cu el și se pare că, fiind de 64 GB, apar ceva probleme când e introdus într-un computer pus la dispoziția publicului), jupânul instalează un App solicitat de sistem, salvăm poza, hai s-o printăm. Cel mai mic format disponibil e 10 x 15. Dubios, zic. E prea mare, cum poate fi folosită la o legitimație de transport? Dar a grăit cetățeanul că ”cel mai mic format”, poate au vreun scanner acolo și-o micșorează. O ști el ce spune, am conchis noi, într-un acces de optimism deșănțat.

Ne întoarcem triumfători cu poza, cetățeanul se uită împăiat: ”ah, păi e cam mare”. Da, la asta ne gândeam și noi, dar ați zis cel mai mic format. ”Știu c-am zis, dar e mare”.

Bravo, Pătrățel, ce perspicace ești tu 😏 Tot în incinta gării se găsea o cabină de-aia individuală de făcut poze de pașaport sau buletin. Eu mormăi ceva că nu-s machiată și arăt ca un spanac fiert (umblaserăm și cu alte treburi, eram obosiți și nu mâncaserăm de dimineață), jupânul mă poftește să-mi bag mințile-n cap că doar ”cine crezi că se uită la legitimația aia” - cum cine, controlorii! - pătrund în cabină, poza costă 6 euro și se achită la final. Mă las pozată și introducem o bancnotă de 5, dar moneda de 1 euro care mai trebuia nu se lasă băgată neam în fanta corespunzătoare. Omul încearcă de mai multe ori, între timp mai apar doi tineri care voiau să-și facă fotografii în exact același scop ca și mine, se uită și ei pe acolo. Or fi mai multe fante de introdus monede? Nu, hotărât lucru - e numai una, dar moneda nu e acceptată nici cu slujbe.

Ne uităm după un număr de telefon la care se poate suna în caz de deranjamente. Nimic. Culmea era că n-aveai nici posibilitatea să anulezi totul și să primești înapoi banii pe care-i dăduseși deja.

Și-atunci ne-am asumat situația, care - credem noi - nu era deloc o întâmplare și am introdus încă o bancnotă de 5 euro, pe care aparatul a ”supt-o” prompt.

Un afiș mare și lăbărțat ne informa că automatul nu dă rest. Frumos, mulțumim de avertisment, dar nu mai aveai loc să pui și-un număr pentru inevitabilele, aș zice, deranjamente?

Așa stând lucrurile, am concluzionat că manțocăria asta nu e deloc întâmplătoare.

- cabina e poziționată chiar vis-à-vis de centrul de emitere abonamente (ergo are ”vad” bun, nu toată lumea știe să vină pregătită cu poze tip pașaport);

- prețul e suspect - ca să achiți 6 euro, e musai să introduci cel puțin o monedă (și cum lumea nu prea umblă cu monede în portofel, majoritatea va pune mai întâi o bancnotă de cinci);

- nu se putea plăti pe card; 

- moneda aia chiar NU a putut fi introdusă în fantă (dacă aș fi fost singură, probabil aș fi concluzionat că sunt tâmpită din punct de vedere tehnic, da-n jupân am încredere); 

- niciun număr disponibil pentru a anunța problema;

- nu puteai storna operațiunea ca să-ți primești banii înapoi;

- aparatul nu dădea rest. 

Să le fie-n ciorbă cei 4 euro pe care mi i-au furat. 

PS: exact cum anticipasem, arăt ca naiba pe schiuri în poza aia. Da' acu' am legitimație, na.