Salată de weekend (XXXI)

Asta cred că va fi cea mai scurtă salată ever. Așa, cât să nu uit cum se face.

1) Am un program mai lejer decât la fostul job - nu mai lucrez în schimburi, nu mai conduc - dar în mod paradoxal, sunt mult mai obosită. Nu știu cât din asta să pun pe seama adaptării, că-n definitiv n-am stat decât o lună fără serviciu, dar poate o fi schimbarea de profil care mă solicită. Fapt e că sunt atât de epuizată în fiecare seară, încât nu mai fac nimic  decât să citesc nonsensuri pe Facebook. 

2) Pe la birou a devenit ceva mai suportabil - au revenit cele 3 colege care erau încă în concediu când începusem eu și par să fie de treabă. Îmi explică bine și pe îndelete ce am de făcut, am început să lucrez tot mai mult singură și - aspect deloc de neglijat - nu o plac nici ele pe tipa care mi-a făcut mie nervii chisăliță. De asemenea, a apărut și un coleg care posedă un flamingo de pluș cu baterie, care cântă. Nu e zi să nu-l pună să ne intoneze vreun tril și noi îl aplaudăm (pe flamingo, nu pe coleg). Da, suntem femei în toată firea, thank you very much. 

3) Ne-am comandat mașină. Nu va mai fi Golf 7, am căzut de acord că nu mai vrem așa ceva. Blackie a fost și va rămâne unică. Va fi un Seat Ibiza. Eu nu sunt deloc emoționată, de fapt mi-e totuna. Mă bucur că vom avea din nou mașină, dar nu mai mult de atât. Am amorțit. Nu știu nici dacă voi avea curaj să o conduc. Sau dacă o să mai conduc vreodată. Pe de altă parte, păcat de cei vreo 150.000 de kilometri pe care i-am parcurs în opt ani... 

Atât pe azi, că-s ruptă. Ne mai citim când o să pot scrie cu ambii ochi deschiși.