”House of Cards” - final din categoria ”epic fail”

După ce s-a făcut public faptul că, din motivele cunoscute, actorul Kevin Spacey nu va mai face parte din distribuția noului sezon al serialului ”House of Cards” - pe care, cu aceeași ocazie, l-au și anunțat a fi ultimul - am zis că nu mă mai uit. Spacey era, din punctul meu de vedere, adevăratul pilon al fiecărui episod și nu m-am raliat niciodată opiniei gospodinuțelor feministe, care suspinau ultragiate că Robin Wright e o actriță cel puțin la fel de bună, că are un rol cel puțin la fel de complex și că e nu e pe deplin apreciată pentru că e femeie. Oh, please, ce bălărie lacrimogenă, smiorc 🙄 La vremea respectivă mi-am scris aici părerea pe tema asta.

Revenind la subiect, curiozitatea a învins și m-am așternut la privit. Eram sceptică, dar am zis să-i dau o șansă - vorba aia, dacă tot am urmărit primele cinci sezoane... Din capul locului am ridicat o sprânceană constatând că ultimul sezon are doar 8 episoade - spre deosebire de toate celelalte, care avuseseră 13. Părea ca și cum s-au grăbit să termine, să scurteze ceea ce oricum, în absența lui Kevin Spacey, nu avea cum să fie un succes. S-a dovedit că nu mă înșelasem - dar îi supraestimasem, adică nu apreciasem corect dimensiunea eșecului. 

De început, a început surprinzător de bine. Acțiunea era bine închegată, cu sens și raportare bine dozată la sezonul anterior, astfel încât spectatorul să poată face legătura cu unele evenimente și detalii pe care era posibil să le fi uitat. Cumva se simțea încă prezența lui, ca un fel de umbră benefică - după cum, într-un context desigur diferit, a zis și unul dintre personaje, într-o discuție cu doamna între-timp-președinte Claire Underwood.

Cam de pe la al cincilea episod au început s-o dea în bară. Claire mă agasase oricum și până atunci, prin faptul că încerca în mod evident să-l imite pe Francis, prin adresarea către spectatori, atât de specifică lui și pe care ea n-o mai făcuse în sezoanele anterioare - dar acum devenise, cum să spun... neverosimil de isterică, dementă și malefică. La naiba, chemi salvarea pentru orice anonim care s-ar comporta ca ea - cu atât mai greu de crezut e că un președinte al Statelor Unite ar face așa ceva fără ca staff-ul să intervină. În fine, le-a picat și lor fisa în cele din urmă și-au încercat s-o ”împiersice” (pun intended, apropo de Trump și de gluma pornită de la impeachment), dar ea era, ce să vezi, cu un pas înaintea lor, i-a demis pe toți și a angajat un cabinet alcătuit integral din femei. Gospodinuțele feministe pe care le-am menționat în primul paragraf trebuie să fi avut orgasm, nu altceva. Gospodinuțelor, dans!

Penultimul episod a fost un fail grotesc, care mi-a adus aminte de gluma aia în care cineva întreabă despre ce e vorba într-un nou sezon “Game of Thrones “ și raspunsul e “they’re all dead”. Țaca-paca, trei dintre personajele-cheie mor, evident din ordinul doamnei președinte, care e nemiloasă ca Genghis Khan și, pe alocuri, proastă ca Viorica Dăncilă (ups). 

Ultimul episod... da. Aproape că-l uitasem, de interesant ce-a fost. Au mai murit niște unii, doamna președinte a rămas stăpână absolută și-a găsit de cuviință să-l înjunghie ea însăși pe unul, în Biroul Oval. Aumaigad, cât dramatism 🙄 not. M-am amuzat gândindu-mă la unul din mesajele subliminale transmise, având în vedere că și Francis Underwood omorâse câțiva: dacă ajungi la Casa Albă, inevitabil devii un criminal. 

Penibil, jalnic, neverosimil. Numai dacă-mi amintesc scena în care Viktor Petrov o implora pe zurlie să nu declanșeze un atac nuclear. ”Claire, please, don't do this”, pleda președintele Rusiei, pfua câtă simțire, fost-am impresionată. Vezi să nu. M-am gândit la imaginea în care Putin l-ar implora pe Trump, vă rog să-mi îngăduiți să leșin de râs. 

În concluzie - un serial banal, ținut la suprafață numai de fabulosul joc al lui Kevin Spacey. Când n-a mai fost el.... a se vedea gif-ul de mai sus, rezumă foarte bine situația. Ce este mai trist e că, așa cum se prezintă lucrurile, aceasta a fost ultima sa peliculă.