"Queen's Gambit" (2020)

Despre această miniserie de 7 episoade citisem deja mai multe recenzii și opinii entuziaste și, după ce am urmărit-o (în două reprize) am concluzionat că acestea sunt cât se poate de întemeiate. Un serial pe care l-aș pune pe lista ”de neratat”. 

Este povestea unei fetițe orfane care ajunge într-un orfelinat auster, unde - cu toate că, din fericire, nu avem de-a face cu un scenariu tip ”Oliver Twist”, copiii nefiind brutalizați și nici înfometați - se practică, totuși, o formă de abuz care probabil era ceva obișnuit în orfelinate la jumătatea secolului trecut. Copiii primesc zilnic ”vitamine”, unele dintre ele (pastilele verzi) fiind, de fapt, tranchilizante care induc halucinații și creează dependență. Introvertită, abia ridicând ochii din pământ, Elizabeth (Beth) Harmon se împrietenește cu Mr. Shaibel, îngrijitorul cel ursuz, pe care-l urmărește fascinată jucând șah de unul singur. ”I want to play”, spune fetița cu ochi mari și breton tuns în stil ”cu ciobul”. Impresionat și intuind că se află în fața unei viitoare șahiste de geniu, Mr. Shaibel acceptă să-i dea lecții.

Învață mișcările de bază. Învață să anticipeze și să conceapă strategii. Învață și să piardă, cu toate că nu-i place deloc. Noaptea, în pat, aflată sub influența tranchilizantului, Beth vizualizează pe tavan tabla de șah cu piesele fantomatice în mișcare și dezvoltă strategii. ”I play a lot in my mind”, obișnuiește ea să spună, studiind în permanență și rejucându-și propriile partide pentru a-și căuta eventualele vulnerabilități. Începe să câștige competiții (cu toate că la început nu este luată în serios, jocul de șah fiind considerat prin excelență un sport masculin) și, pe măsură ce urcă în ierarhia șahului mondial, decade tot mai mult în patima alcoolului combinat cu tranchilizantele de care continuă să fie dependentă. Este o singuratică și-i ține pe cei din jur la distanță.

”Cea mai puternică persoană e cea căreia nu-i este teamă să fie singură”, îi spune un alt personaj, iar Beth își conduce viața în spiritul acestei mantre. Dar cea mai mare bătălie a vieții ei - partida cu Vasily Borgov - o câștigă fără a fi nevoie să apeleze la înșelătoarea putere conferită de tranchilizante, inclusiv cu ajutorul prietenilor.

Aceasta mi se pare, de fapt, cea mai importantă lecție de însușit din această miniserie. Chiar dacă ești un geniu, nu vei răzbi sus de unul singur și nu te vei putea menține ”acolo” dacă-i îndepărtezi pe cei care țin la tine și pe care trebuie să-nveți să-i prețuiești și să-i păstrezi. Și care, chiar dacă poate s-au supărat pe tine, nu te părăsesc niciodată cu adevărat. A te izola nu înseamnă decât a te autosabota.

Poate sunteți curioși de unde vine titlul. Gambitul la regină este o secvență de deschidere în șah, pe care Beth o va folosi în finala cu Borgov. Partida este inspirată din realitate și excelent documentată; producătorii au apelat pentru consiliere la însuși Garry Kasparov, fost Mare Maestru și campion mondial. De altfel, toate partidele prezentate reproduc în mod corect jocul de șah.

Mi-a plăcut și dinamica relației dezvoltate cu mama adoptivă, care a sprijinit-o de la bun început, cu toate că ea însăși nu înțelegea șahul. Dar i-a fost alături fiicei adoptate și s-a bucurat împreună cu ea de toate victoriile, citind cu glas tare și plină de emoție articolele elogioase din ziare. 

Scenografia este foarte bine realizată, filmată parcă în sepia și redând atmosfera anilor '60. Foarte sugestivă mi se pare și evoluția stilului lui Beth - dacă la primele partide arăta mai degrabă șleampăt, cu o tunsoare care nu o avantaja, nemachiată și îmbrăcată într-un sarafan negru - înfățișarea și garderoba ei se schimbă pe măsură ce-și șlefuiește abilitățile de șahistă. În ultimele episoade, este întruchiparea eleganței și a bunului-gust. 

Această miniserie are de toate: acțiune, poveste, imagine, o poveste de dragoste, introspecții, pierderi și regăsiri. Ultimul episod mi s-a părut absolut fabulos; felul în care prietenii ei șahiști au stat toată noaptea să simuleze diferite strategii pe care le-ar fi putut aplica Borgov m-a emoționat, a fost una dintre cele mai mișcătoare scene din întreg filmul.

Ar fi fost, însă, prea simplu să fie așa: Borgov iese din ”tiparul” anticipat și face o mutare la care nu se așteptase nimeni. Cum s-a încheiat partida, veți afla dacă veți urmări serialul, pe care nu pot decât să vi-l recomand. Indiferent dacă sunteți sau nu cunoscători de șah, am convingerea că nu vă va lăsa indiferenți. Este o lecție de viață și este, cu adevărat, o bijuterie.