Nici gunoiul să nu-l dai afară lunea, că se împrăștie găinile

Știați proverbul din titlu? Eu acum l-am descoperit, căutând ceva reprezentativ pentru a exemplifica ziua de azi, care-a fost din categoria ”duce-te-ai să te duci”. 

🤯 În primul rând a fost luni, fapt care nu era deloc de natură să mi-o facă mai simpatică. Dar singurul mod de-a o încheia era de-a o începe (pfff, debordez de înțelepciune 🙄) - așa că biscuiți, boierii mei. Pregătit, pornit, luat metroul ușor ca de obicei, nimic ieșit din comun.
După vreo 4 stații însă, ne oprim - și cu negrăit interes aflăm, de la mecanic, faptul că circulația pe întreg tronsonul este ”întreruptă pe termen nedeterminat”, ca urmare a faptului că la vreo câteva stații mai în față au găsit o persoană fără adăpost dormind pe calea ferată (într-un tunel), deci au sistat absolut toate trenurile până la sosirea poliției și ambulanței.
Chestia asta cu persoanele neautorizate circulând brambura pe linii se întâmplă frecvent - dar după cum se vede, nu s-a găsit nicio soluție fezabilă, care să nu atragă după sine întârzieri masive. În fine, mestecăm mătrăgună, pufnim, ne pregătim de așteptare.
”Toți călătorii sunt rugați să coboare, acest tren se retrage la depou”, fornăie dintr-odată mecanicul. Vorba lui Bridget Jones, of, afurisenia dracului și p*zda mă-sii. Ne revărsăm pe peron, eu realizez că nu cunosc deloc stația respectivă, cercetez după autobuze dar nicio variantă nu pare prea convenabilă, (adică n-aș ajunge la birou decât în vreo oră și jumătate), mai stăm, ne mai învârtim, după ceva timp aflăm că se reia circulația, dar va decurge mult mai lent ca de obicei - fiindcă toate trenurile trebuie să se aștepte unul pe altul și să lase spațiu între ele. 
Cu întârziere de fix o oră, sosesc în fine la birou. Trăiască Flexitime-ul, hai că poate s-a spart ghinionul.

🤯 Vezi să nu. Din Inbox mă sfidează diverse vești proaste. Aia nu merge, ailaltă nu iese, reparația aia nu s-a putut face, vagonul cutare a fost scos din garnitură pentru că are ”x” defecțiune, piesa ailaltă nu se poate suda și nicinuavemcumsăoînlocuimdecimaidurează, grmmppfffff!!! 🤦‍♀️
Ziua continuă cu un Email expediat de un grangurel la ora 15:30, în care ne aduce la cunoștință că trebuie să trimitem niște anume date clienților noștri, ”obligatoriu înainte de sfârșitul lunii în curs”. Bravo, Pătrățel! Te-ai uitat în calendar? Știi în ce zi suntem azi? Te-ai uitat și la ceas?
Las baltă ceea ce făceam, mă ocup de cerința lui Pătrățel, după o bucată de vreme decid că-mi ajunge și trebuie să rup cercul vicios al unei zile din categoria ”Avântul Prăbușirea”, așa că orvoar.

🤯 Ajung în stație numai pentru a vedea cum tocmai îmi pleacă metroul de sub nas, aștept vreo 8 minute, vine următorul, mă aburc. Mergem două stații, după care încetinește, asta nu-i a bună, se oprește între stații, stăm. Câteva scaune mai încolo, un cetățean cu evidente tulburări începe să se certe de unul singur. Pornim agale. Târ-târ, târ-târ, mecanicul ne informează că la vreo câteva stații mai în față s-au identificat ”persoane neautorizate pe linia ferată și din acest motiv circulația tuturor trenurilor este întreruptă”, aloooo, ce-i asta, glumă proastă??? 😳😳😳
Proastă o fi fost, dar glumă nu era. Iată-ne stând din nou pe loc, zeci de minute în șir. Cetățeanul continua să (se) admonesteze și la un moment dat începuse să plângă. Un vaiet care mi-a cam strâns inima, trebuie să recunosc. Cine știe ce demoni îl tulburau... O doamnă i-a oferit un pachet de șervețele.
Într-un final ne-am urnit, iar la următoarea stație a urcat o mamă cu un copil aprig-urlător. Vă spun, aveam senzația că-mi râcâie creierii cu șpaclul.
Am ajuns la capăt de linie (unde trebuia să schimb metroul, urmând să mai merg încă 2 stații) și afișajul indica 17 minute de așteptare. Deh, urmările circulației întrerupte... Formidabil. Însă cu adevărat superb a devenit când am observat că cele 5 minute care mai rămăseseră au devenit 6, apoi 8, apoi 7, apoi din nou 8.... Cu totul, cred că am stat vreo 25 de minute pe un peron unde vântul se resimțea din plin.

Ajungând acasă, rebegită de frig, am calculat că astăzi am petrecut 4 ore în metrouri. Acum beau un vin fiert și-l ascult pe Luciano Pavarotti cu ”Nessun Dorma”. La pupitru, cine altul decât dragul meu Zubin. Mi-e leac de ani de zile și continuă să-mi fie.

Mâine va fi mai bine.