Mă tot frăsunesc de ceva vreme fără să reușesc să cristalizez ce-mi trece prin cap, dar astăzi m-a pocnit revelația drept în scăfârlie.
Înainte de-a mă da de-a rostogolul, țin să fac o precizare - textul ăsta nu e nici pe departe vreo încercare de ”fishing for compliments”. N-am făcut așa ceva niciodată și-n niciun caz n-o să încep acum. Deci dacă transpare pe undeva impresia asta, vă rog să mă credeți pe cuvânt că e doar o aparență.
Acestea fiind spuse și sărind direct la concluzie, am realizat că sunt foarte, foarte nemulțumită de mine - și asta nu dintr-un singur punct de vedere, și nu de azi, de ieri.
Lăsând la o parte faptul că anul ăsta (pe care abia-l aștept să se încheie, by the way) a fost destul de greu și epuizant din multe puncte de vedere, sunt în măsură să ”listez” o serie de aspecte care-mi displac profund în ceea ce mă privește.
🫤 Citesc foarte puțin, lamentabil de puțin. Lista mea de ”to be read” devine tot mai lungă. Am zeci, sute de cărți interesante și pe care-mi doresc să le parcurg, dar numai cu mare dificultate reușesc să mă fac disponibilă pentru lectură - și când se întâmplă asta, rareori izbutesc să rămân concentrată și să nu-mi zboare gândurile pe coclauri.
🫤 Sunt profund nemulțumită de felul în care vorbesc germana (primesc complimente, dar nu mă simt deloc mai bine). Asta dacă nu e vorba de chestiuni de serviciu, unde mi-am dezvoltat imens vocabularul și sunt fluentă fără nici cea mai mică emoție (de exemplu, dacă mă scoli noaptea la ora două recit absolut relaxată despre revizia unui vagon, inclusiv proceduri tehnice, parametri și norme de siguranță și documentația finală). Însă dacă e vorba să discut generalități, mi se pare că am un vocabular destul de sărac, limitat față de ce mi-aș dori eu să fie, parcă am pierdut din fluență.
Mă străduiesc să remediez asta citind în germană, dar din păcate ne întoarcem iar la punctul de mai sus.
🫤 Despre scrisul pe blog nu cred că mai e cazul să precizez; în apărarea mea, pot spune că totuși asta are directă legătură cu felul în care (mi-)a fost anul ăsta, când nu-mi amintesc să fi avut două săptămâni consecutive fără stres, griji, spaime, temeri, gânduri urâte, frici.
🤔 Singurul domeniu în care am reușit să performez relativ bine, cu prețul unor eforturi mentale uneori epuizante, este serviciul. Nici în privința asta n-am avut un an ușor, ba chiar aș spune că sunt ani de zile de când n-am mai avut parte de atâta stres, explicat de un cumul de factori. Am reușit cumva să manageriez, dar efectiv m-a stors.
😴 Evident, nu punctez grozav nici la capitolul somn. Adorm relativ ușor, însă mă trezesc odată cu găinile (problema fiind că nu mă și culc împreună cu ele 🤨).
Una peste alta, cred că îmi doresc efectiv să am mai multă grijă de mine, problema fiind că mi-am mai propus asta de nenumărate ori și până acum am dat greș de fiecare dată.
duminică, 14 decembrie 2025
Cu oglinda în față
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

5 comentarii:
Din câte tin minte, tu mergi mult cu metroul/autobuzul. Ai incercat sa citesti in acet timp?
Jual
Sunt curioasa ce înseamnă "citesc puțin". Poate ai citit exact cat ai avut timp și spațiu.
Nu avem target pentru nimic. Asadar nici pentru lecturi. Este un timp pentru toate si totul se face la timpul lui. Eram devoratoare de carti. Pasiunile mele sunt crime mystery si s.f.-uri. Nu mai am nici rabdare, nici disponibilitate pentru ele. Viata m-a schimbat. Sunt sigura ca ma voi reintoarce la lectura din placere si nu la lecturi, ca asa este socialmente acceptabil si misto de declarat. Asadar nu-ti pierde speranta, cititul din placere se poate reintoarce si la tine.
Pasiune pentru limbile straine aici (franceza, germana, tarziu engleza)! De vreo doi-trei ani zici ca m-a lovit o grebla-n cap si engleza,, pe care o consider un must, este la nivel de rata lenesa. Si muta. Si dusa pe apa sambetei. Nu dau vina pe retele sociale & co, pentru simplul motiv ca nu le detin. N-am vreo concluzie, cred ca tine tot de vreun salt de varsta, altfel nu-mi explic.
La trei nu-i bai. Tine de implicari de viata. Vin si trec toate.
Anul asta parca a fost deosebit de crancen si la mine. 2025 va ramane in istorie ca unul dintre acei ani intensi din pdv serviciu.
La somn stau bine. M-am reglat de multi ani. Si chiar imi place ca de vreo doi ani ma trezesc intre 4-5 dimi si-mi e bine asa. Mai grav este in weekend, cand mi-as dori tare mult sa am si eu un somn mai prelungit, dar este ok. Asa am timp de-o ciorba. 😊
De fiecare data cand imi fac parul, imi propun sa merg de mai multe ori pe an. Ii si spun coafezei, iar ea doar mustaceste cu sens. Si tot doar de doua ori pe an ajung la ea.
Ma ajut practicand recunostinta de dimineata. Cu efort, dar mi-am propus sa nu ratez. Multumesc lui Dumnezeu in ton pozitiv ca m-am trezit, ca exist, multumesc pentru ce am, dar mai ales pentru ce nu am etc. Si o spun zambindu-mi mie insami. Si viata continua. Si eu am avut parte de suisuri si caderi, si de multe boli si complicatii, si de operatii si tratamente (anul asta si sotul), am pierdut copii, suntem doar noi doi, dar le luam ca pe lectiile vietii, din care avem doar de invatat. Si nu ne permitem emotional sa ramanem singuri, ci ne-am creat reteaua noastra sociala (prin nasi si copiii lor, prin finii nostri). Si viata continua pana cand vom continua si in alt fel.
Madlenec
it's try and error and then try again, nu? Crede-ma atat de putini oameni ating perfectiunea :)) cred ca secretul e sa te uiti la partile pline ale paharului. Nici eu nu sunt o persoana pozitiva in general, dar aleg constient sa ma concentrez pe partea plina, si exersand a ajuns sa imi reuseasca; poate si incerc f tare sa invat copiii sa fie recunoscatori - practice what you preach. Eu imi spun asa: OK nu am greutatea ideala, nu vreau decat 3kg mai putin, nu e mult, asa-i? DAR am reusit in ultimii ani sa fac sport constant, regulat, trag de mine, stiu ca pot mai mult, dar ma bucur de reusita asta mica). Vrei sa mai dau exemple? mi-e ca faci post din cat as putea sa scriu la capitolul ''let's celebrate our small victories'' haha. Nu cred ca citesc nici macar 10% din ce citesti tu, sau o prietena care lejer baga 30 de carti pe an (!!! nu intreba cum, ca nu am inteles); DAR ma bucur ca iau cartea de cate ori pot, si asta imi trage si copiii sa citeasca. Eu cred ca vorbesti germana extraordinar (chiar daca nu te-am auzit), ai un job unde vb cu oamenii si termeni tehnici/job wise, it's hell of a thing!! Poate la capitoulul cuvinte, te ajuta articolele de presa pe diverse subiecte, sa gasesti cuvinte noi sau reimprospatezi?
E de la vremea mohorata? Iti trimit niste SOARE! Capul sus, esti extraordinara!
Cris
Cum au scris si ante-comentatoarele, nu mai trage de tine asa de mult! Daca la serviciu a fost greu, de ce sa te mai stresezi ca nu mai faci si alte chestii care te solicita intelectual si mai mult? Eu sunt pro procrastinare, lenesa din nastere, comoda din fire, ei si ce daca nu mai citesc ca in tinerete? Pe vremea aia nu era Netflix! Tu si jupanul sa fiti sanatosi, la pensie ce-o sa faci?
Trimiteți un comentariu