As vrea...

…. sa invat sa ma iubesc. Pare comic, sau ridicol, sau stupid, sau toate la un loc. Dar n-am stiut niciodata sa ma indragesc pe mine insami, sau sa ma protejez. Nici macar sa ma plac. De cand ma stiu, m-am pus mereu pe planul secund, am fost mereu preocupata sa-i multumesc pe cei din jur (indiferent cine ar fi fost ei), sa las o impresie buna pretutindeni, sa fiu mereu atenta cu sentimentele celorlalti, sa fac in asa fel incat lumea sa ma aprecieze… 

Toate astea mi-au luat atat de mult timp si mi-au consumat atata energie, incat pentru mine nu prea mi-a mai ramas nimic. Oare e prea tarziu sa invat cum se face asta? Si presupunand ca nu, de unde ar trebui sa incep?

… sa pot vedea partea plina a paharului. Pentru ca intotdeauna exista una, iar eu nu reusesc s-o vad aproape niciodata. Cel mult, ma fortez sa ma gandesc ca mereu e loc si de mai rau, deci sa fiu recunoscatoare ca e macar asa cum e. Dar nu poate fi si foarte bine? Daca da, unde?

... sa pot accepta ca viata visata si viata reala sunt cateodata doua chestiuni total diferite.

… sa nu renunt la mine. Asta se poate corela cumva cu primul punct din textul asta. Imi imaginez ca daca reusesc unul din astea doua, celalalt vine de la sine, mai devreme sau mai tarziu.

Marea intrebare este cum as putea sa le fac pe toate cele de mai sus. De “lucrat” cu mine am incercat si incerc… dar cumva, imi da tot timpul cu virgula.